la 2 luni...

T. zâmbeşte o grămadă şi uguieşte (un predecesor al gângurelii) de zor. Are un fel de a râde, parcă i un şoricel stricat, de jucărie. Face ochii mari şi pare surprins de câte ori îi vorbeşte bunicul. La mama în braţe stă de parcă s ar ascunde şi nu zice nici pâs, de teamă să nu fie dat jos. E puţin speculant, îi place în braţe şi, când îl pui jos, parcă l pui pe mărăcini. Dar când doarme bine, - are zile în care somnul i se întinde până la 10- stă liniştit şi priveşte visător şi binedispus toată lumea imensă din jurul lui.
T. împlineşte astăzi 2 luni, iar eu mă tot minunez căutându mi le prin buzunare: oare când au trecut?