Ciorapul cu vechituri

Şi anul acesta luna decembrie abundă de concerte. Mai că-i ziua şi concertul, parcă-mi vine să zic că biata Sala Palatului îi păstrează câte o zi în plus doar lui Ştefan Bănică. Nu de alta, dar în fiecare an – 2011 nefăcând excepţie- pe afişele starului care dansează pentru noi apare pompos o bandă lipită deasupra: “la cererea publicului, spectacolul va avea loc şi în data de...”. Anul acesta, şi pe 17 decembrie, în plus faţă de 14,15,16. Mă rog, eu zic că e o chestie de marketing, omul reţine sala pentru 4-5 date consecutive, vinde tras-împins 2-3, apoi ne-o prezintă pe ultima ca fiind o mare favoare. Dar hai că v-am dezvăluit destul din culisele showbiz-ului, să trecem în revistă celelalte concerte.
Moş Crăciun scoate de la ciorap în acest decembrie numai piese vechi (sau de colecţie, ca să nu fim răi) sau de tradiţie, în ceea ce priveşte oferta concertistică. Bieţii muzicieni şi balerini din Viena cred că nu mai au timp să evolueze şi pe scenele locale, căci au 2-3 formule de spectacol în Bucureşti- cântă şi dansează şi cu rezervele, probabil. Oferta de colinde, în schimb, rămâne stabilă şi plată. Magic Gospel la Timişoara, Ştefan Hruşcă-n toată ţara (pe 7 la Bucureşti). Bietul Fuego n-a avut loc să-mpodobească mama bradul decât la Sibiu.
De Moş Nicolae, Alexandru Andrieş îşi continuă frumosul obicei , concertul cadou pentru ascultătorii săi cei mai fideli. Care trebuie, an de an, să se grăbească în a lua bilete, deoarece, contrar trendului stabilit de Bănică, domnul profesor arhitect Andrieş îşi ţine spectacolele în săli din ce în ce mai mici. Anul acesta la proaspăt redatul în funcţiune teatru Excelsior, pe 5 decembrie.
Pe 8 decembrie, tot la Sala Palatului, orădenii de la Celelalte cuvinte aniversează, pare-mi-se, 30 de ani de carieră, din care, e drept, în ultimii 15 s-au cam pus la păstrare, cântând foarte rar şi numai rugaţi. În ritmul ăsta, îi prinde şi fi-miu, când s-o situa în perioada marilor iubiri hippioate.
Pe 19,20 şi 21 decembrie are loc Gala folk Om Bun, care îi reuneşte pe aproape toţi cântăreţii de gen din ţară. Acuma, gala era odată încununarea unui concurs de folk, dar, în ultimii ani, evenimentul s-a spart în două. Concursul cândva, în timpul anului, când se nimereşte. Strugurii (sau ţurţurii) se culeg iarna, la final de an.
Ei, şi până aici cu gingăşia. Din toate puterile şi toate colţurile lumii, aduşi, parcă, de primarii de sectoare întru bucuria pensionarilor din raza lor, vin la Bucureşti, în avalanşă, Nana Mouskouri pe 4 decembrie, Demis Roussos pe 20, (el revine a nu mai ştiu câta oară pe scena Sălii Palatului) Salvatore Adamo pe 10 decembrie şiiiii, atenţie, Engelbert Humperdinck pe 3, tot în bătrâna, unica sală civilizată a Bucureştiului. Toate, nume demult (de tot) apuse, vin cu banda la spinare să petreacă Crăciunul cu românii. Îmi şi imaginez o scenă haioasă. La telefon. Organizatorul român sună: “ Alo, familia Humperdinck? Haideţi, domnu’ Engelbert, în concert la Bucureşti! Dumneavoastră care cântaţi piesa aia aşa frumos...Haideţi, zău, că de băbătiile alea de la Aerosmith ne-am săturat...şi nici nu le seamănă numele aşa de mult cu punci-ul de Ctrăciun!”

ana m.călin
articol publicat de revista Explore