În buzunarul de la piept...

Concertul de lansare a albumului Taina –Holograf. Obişnuita aglomeraţie, întârziaţi blocaţi în pasaje, telefoane la intrare „ Mai sunt mulţi de intrat, începem ?”...o seară frumoasă de Moş Nicolae. Frumoasă scenă, frumos mis-en-scene, spectacol de gală şi proporţii, marca Holograf. Eu sunt undeva pe o scară din apropierea scenei şi tresar de când începe piesa „Taina”. Ce bine sună, ce frumos „îmbrăcată” e ! Oamenii aplaudă, cu căldură, de la început. Bună seara, Bucureşti ! Se aud primele acorduri de la „Dacă vrei iubire” şi uimirea mea e din ce în ce mai mare: ăstea chiar sunt piese care se cântă bine live ! Dan Bittman e într-o piruetă frenetică, întâmpină cu obişnuitu-i entuziasm piesa ... şi dispare. În prima secundă n-am înţeles.În următoarea secundă am şi înţeles şi am şi pus mâinile la ochi. Şi m-am întors cu spatele. Când m-am întors la loc, nu era sus. Încă o secundă de confuzie şi intră vocea, ( „ ce tari sunt ăştia de la Stage, au băgat repede un mini disc!”, m-am gândit tot o secundă ) mă...holbez, îl văd înconjurat de oameni, cântînd. Cântând perfect, intrând pe piesă perfect. Tot concertul care a urmat, aş fi rămas cu senzaţia cretină că Superman se ţine de glume, dacă nu l-aş fi văzut ştergându-se din când în când, stând câteva secunde la lipit plasturi, ridicând cu greutate mâna stângă, zâmbind şi glumind „ în seara asta am fost Mihai Leu”. Doamne Dumnezeule, ce lungi pot să fie secundele !
Nu prea mai ştiu ce să vă mai spun de concert, fiindcă în afară de vocea lui Dan Bittman sunând perfect, de atitudinea lui, de cum s-a mişcat şi până unde ( parcă toată lumea care vedea scena de sus ofta de fiecare dată când se apropia de muchiile acum marcate) nu mi ţin minte nimic. Vag, parcă mi-am dat seama că videoclipul de la „Aşa frumoasă” arată bine. Vag, parcă m-am bucurat că s-a cântat „Vino”, într-un tempo mai alert şi că a sunat foarte frumos –e una din piesele mele preferate. Vag, am simţit că şi celelalte piese cântate de pe albumul Taina ( cred, „Şi băieţii plâng”, „Cine ştie”, „Dragostea-i nebună”, „ Doar o viaţă...” ) sunt născute pentru a fi cântate în concert, în faţa unor oameni care te iubesc. Vag, i-am perceput pe ceilalţi membri ai grupului care a umplut Polivalenta. În rest, am fost cu ochii, cu sufletul, cu respiraţia la el. Ca, probabil, toată sala, care a încercat să-l ţină ca pe o pernă de aer, până a ajuns la sfârşitul acestui concert –oricum- de succes. Măcar acum ştiu sigur pe cine-aş ţine în buzunarul de la piept.

Ana