One hell of a day

Până ies din parcare, contorizez trei clacsoane şi o m. N-ai prioritate, stai dreq acolo până mori. Ce-mi pasă mie că geamurile maşinii din stânga au folie şi nu vezi prin ele ? Io tre' s-ajung primu' la servici, c-aduc bani în casă.
La stopul intermitent dreapta, nu funcţionează stopul intermitent dreapta. Îl respect pe cel de sus şi mai încasez 14 clacsoane în canon şi 6 m. Du-te proasto, toată lumea ştie că aici e intermitent dreapta, ce dacă nu merge ?
În Cuza, cu viteză mică, pentru că e o groapă. Un clacson şi o m pentru că merg cu ea mică. Încă 2 şi 3m pentru că eu o ştiu şi-am ocolit-o, el nu şi şi-a furat-o.
La Buzeşti nu intri în intersecţie decât apăsând pedala şi punând mâinile la ochi. Am făcut-o eu o dată, aşa m-au lăsat. Clacsoane şi m de necontabilizat, dar m-au lăsat.
La capăt de Frumoasă, situaţia e naşpetă. Dă să traverseze un pieton şi e hăituit înapoi, pe trotuar, de 2 SUV-uri care vin cu o viteză mortală, ireproşabilă. În fuga lui înapoi, e aproape lovit de un Logan. Aştept răbdătoare să mai încerce pietonul să traverseze. Nu se mai încumetă, merge până la stopul de la Vernescu. Între timp, şoferii din spatele meu, nemulţumiţi cu o simplă promisiune de carnagiu, ce să facă şi ei, clacsonează şi m-iesc. Dreapta Cale a Victoriei e lungă mai ales pe lat, când încerci s-o traversezi.
Pe Ana Ipătescu îmi zic, Ana, fii bărbată, când văd cum un autobuz 300 accelerează ca să dea în mine, că mă iţesc pe banda 1. Îi fac cu mâna şi îi zâmbesc. Mă scuipă un pieton pe parbriz. Corect!
La Romană nu se numără secundele, la ruletă treci pe verde,galben,roşu. Tu opreşti la galben, pe banda următoare mai trec 3 maşini. Pe roşu. În spate, un tip deja cu chelie, îşi pune mâna în cap. Altă m, mai haioasă, cine ţi-o fi dat carnet, îi citesc pe buze în retrovizoare.
Continuarea la stopul de la Mac. Fin'că nici nu ştiţi ce pierdeţi.