Two hell of a day

Acu mă prind că probabil ar fi trebuit să postez întâi partea a doua a poveştii automobilistice, poor me.
La Mac mă fură peisajul unui băiat lungan şi cad într-o scurtă visare, întreruptă violent (dar cât de precis, totuşi!) de un " Fă, unde te gândeşti, în p... cu satelitu?". Ceva nou şi vizionar, mi-am zis, am încercat să-i iau numărul de la maşină ca, sub ameninţarea cu poliţia- judecata, să mai smulg de la el vreun secret: mă mărit, nu mărit, mă potrivesc, nu mă potrivesc, că prea ştia omul şi din satelit la ce mă gândeam eu. Bref, dau să pornesc, mă uit, roşu. Omu' rânjea, era să te fac, tut-o, lunganul dipăruse graţie trecerii de pieton nem-ite. Drumul spre intersecţia de la Lido l-am parcurs netulburată DECÂT de o cucoană care-şi parcase maşina pe banda 1 şi mi a deschis uşa în faţă, voltă, m. din spate, voltă înapoi în bandă, îi luam uşa şi pă ea, în p¤#&%"¤&) grrr, da, m-am enervat şi eu, dar pe tăcute, rânjit.
La Câmpineanu, halt, camion de bere pe contrasens dinspre Dunărea, îl las să mi-o ia prin faţă să se încadreze uşurel ( ca un elefant, dar mă rog) ce dezastruuuuuu, ce clacsoaneeeeee, ce mmmmmmmm. Yammy, ce zi. Trec pe banda 1, rămân în spatele unui autobuz, pun degetul pe semnalizare stânga, clacsoooooooooon, un' te bagi, fă, că te mpuuuuşc!
La stop la Universitate sunt suspect de cuminţi toţi, poliţist. Se face verde, plec, îmi taie un Matiz calea de pe a treia bandă, face dreapta. Din spate m, clacsoane. Din faţă, ăla face semne, ho nebuno, nu vezi că vreau încolo ? Zâmbesc calmă şi mă uit spre poliţist. Se scobeşte în nas şi se uită suspect la biata mea Dacie când trec prin dreptul lui. N-am extinctor, n-am trusă, cruce în sân, că ne-am obişnuit să apelăm la El pentru toate tâmpeniile, mă strecor neobservată, de nu mi-ar vedea stopul pe spate ciobit.
I'll be back!!!