Ieri mi am făcut un ness

Acesta este un text scris în urmă cu 2 ani, dar mie mi place mult. Între timp, ness ul a ieşit din viaţa mea. Nu ştiu dacă din păcate sau din fericire, dar Luci zice că până la urmă mi ar fi dat sângele pe nas de la el. Adică de la ness. Aşa că o fi totuşi din fericire...
Ce ciudat începe de fiecare dată o zi care ştii că nu ţi va folosi la nimic.Intâi că te trezeşti chinuit pe la 3 dimineaţa şi iţi dai seama că, fie ce o fi, n o sa mai poţi adormi la loc, la fel. Primul dintre firele zilei ce urmează s a rupt, măturat de vreun gând răzleţ şi nu ştiu dacă fericit.În zorii zilei te întorci în mod reflex cu faţa spre fereastră şi îţi uiţi visele.Deschizi ochii şi ţi începi ziua alb, fără nici o experienţă din somn, fără să fi tras vreun fel de învăţăminte dintr un vis urât, fără să zâmbeşti în urmă, cu încrederea zilei care tocmai se naşte, unui vis frumos. Caşti ochii şţi nu ţi place nimic din ce vezi la tine în cameră. Oricâte exerciţii ai făcut peste ani, azi tot nu te umple de bucurie feriga care a crescut, căţelul care dă din coadă, viitoarea aromă a cafelei. O corvoadă să o uzi, o corvoadă să l scoţi afară, dar poţi să eviţi, morocănoasă, corvoada cafelei. Faci un ness. Tare, crud, vicios,pervertit. Ca un copil de 12 ani care se uită la tv, fără acordul parental.” Fă mi un ness” sună rece,impersonal, nu implică nimic şi nu oferă nimic. “Fă mi o cafea” e semnalul languros al unor discuţii lungi, al unei lecturi profitabile sau măcar al unei biete dimineţi zâmbitoare. Fă mi un ness seamănă cu o despărţire. Neavând de cine să mă despart, îmi fac un ness mie. Interesantă mai e şi opţiunea asta reflexivă. Cel mai mic rău pe care ţie ţi îl faci e un ness. Urmează ţigara, băutura şi mâncarea nesănătoasă. Şi, dacă aşa ai început ziua, ştii sigur că o să ţi le faci pe toate. Într o astfel de zi nu ţi vine să ţi găteşti ceva sau s o duci până la capăt treaz.
Dacă îţi permiti, începe ţi o zi nasoală cât mai târziu. Eu n am nici măcar acest beneficiu, matinală din fire fiind. Trebuie s o iau pe toată în freză, de pe la 5 dimineaţa şi până când mă ţin nervii departe de pat. Aş putea, desigur, să mă bag înapoi în el, să mi trag patura peste ochi şi săi ţin mai departe închişi cu forţa, dar, vorba cuiva, one bad day is better then no day.
Cum ar fi să vorbim mâine, 12 noiembrie, şi să mă întrebi ce am făcut ieri.Organizată cum sunt, mi aş pune imediat în pagină faptele cu începutul aaa, ieri a fost miercuri, păi am fost la…tu, puţin nedumerit, ai ridica din sprâncene (sau, în fine, ai face orice alt gest ţi ar pune în joc mimica frumoasă, scurtând drumul spre maturitate al ridurilor de expresie) şi m ai corecta: nu, a fost joi. Cum, aş clipi sper, orbită de soarele zilei de 12 noiembrie. Ieri, faci tu, răbdător, a fost joi, 11 noiembrie. Eu mă caut prin buzunare, îmi verific discret mirosul, – oare am stat o zi fără să mă spăl? – părul de pe cap şi unghiile. Parcă le găsesc pe toate la locul lor, fără surprize neplăcute, dar tot căzută în cap sunt, eşti sigur că a fost ziua de ieri? O zi pe care eu n am trăit o şi tu da, ca să nu mai vorbim de restul lumii, căci acum îmi spui că lucruri importante s au petrecut, cum era şi normal, unii au continuat să moară , alţii, la fel de imperturbabil, să se nască, oricum, faţa lumii nu mai e la fel şi eu am ratat schimbarea. Oare cum o să mă descurc mai departe cu acest handicap îngrozitor, în minus cu o zi, în urmă cu ea, caut disperată un semn al trecerii MELE prin viaţa de ieri şi ţi răspund, în fine, turbat de senină: Aaaa, păi ieri mi am facut un ness.