Acum câteva minute stăteam la stop la Polonă, vedeam în faţă un început de asfinţit superb şi clipeam încurcată, când am mi a venit la ureche o şoaptă, călduţă şi evanescentă: nu ţi mai face griji, sosesc. Cu după amiezele furibunde, cu parfumul ăla sălbatic, concentrat sub ramurile nucului de pe strada aia unde tu crezi că locuieşte fericirea. M am întors brusc şi am văzut pe geamul maşinii o siluetă dispărând în grabă. Era a primăverii. Aşa că vă zic şi vouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu