8.2.07

Internationally îţi spun...

Să ncerc să scriu simplu, japonez.
Are un zâmbet timid, dar deschis. Figura îi exprimă câte o stare pe rînd, ca în abecedar. E uşor de citit. Doar să înveţi literele.

Să ncerc să scriu simplu, scandinav.
Pare o persoană complet absorbită de o vâltoare puternică, din interior, comună singuraticilor, descreieraţilor sau celor care s au născut într un loc cu mai puţin soare decât ar fi fost nevoie.


Să ncerc să scriu simplu, sud american.
Am stat de vorbă cu el într un colţ în care comercianţii chinezi depozitează deseori excrementele de câini, îngroziţi de moartea iminentă, din care, în cartierul aromelor, se gătesc feluri delicioase, pe care le mănâncă îndrăgostiţii sau demenţii, în serile cu lună nouă. Primii ca să şi ghicească sentimentele, ultimii ca să l găsească pe Dumnezeu. Noi, liniştiţi şi străini, discutam în mijlocul mormanului de resturi.

Să ncerc să scriu simplu, ruseşte.
Arareori, când râde, privirea îi scânteiază scurt, a moarte cruntă.

Să ncerc să scriu simplu, româneşte.
Nu sunt în stare să mă duc, nici să mă întorc. Stau, paralizată de teama că aş putea trece prin stări neprevăzute, vecine cu agonia. Obsesia asta de a deţine inefabilul mă face să sufăr ca un călău. Victima e aici, şi totuşi scapă. Mai bine aş sta pe curu’ meu şi m aş da porumbel

2 comentarii:

Suzi spunea...

uau, Ana, frumos scris...:)

ana spunea...

multumesc.