19.2.07

Iris Murdoch de la Dublin


Întâi i am citit prima carte, Fiul cuvintelor, şi abia acum, la a doua, m am uitat şi la biografie, de fapt pe primele două rânduri unde scrie că e născută la Dublin, undeva destul de devreme în secolul trecut.

Mă surprinde, fiindcă scriitura ei e extrem de modernă şi aplicată, (bine, or fi scrise târziu) scrie în mod sigur femeieşte, dar nu e deloc visătoare. Dimpotrivă, pragmatismul cu care conduce iţele destul de multe ale acţiunii, în Oameni buni şi oameni de bine, mi se pare covârşitor. Are o grozavă răbdare cu personajele sale şi te face să ai şi tu puţin respect pentru ele, chiar dacă te loveşti la tot pasul de ignoranţi, paranoici, nefericiţi şi jigodii. Parcă înainte de a începe să scrie, şi a făcut dintr o materie extrem de fină statuete cu toate şi le a studiat îndelung, întorcându le pe toate feţele şi băgându le unele în altele, cum fac (sau făceau ?) fetiţele mici cu păpuşile, când le pun să se pupe. Habar n am dacă scoate şi sunetul specific :) dar îmi place oricum.

Recomandare: Fiul cuvintelor şi Clopotul

2 comentarii:

Javrette spunea...

clopotul [the bell] e al ei, clopotul de sticla [the bell jar] e al sylviei plath. eu am citit doar "marea, marea". pe plaja, acum vreo trei ani.

ana spunea...

da, corect, mi de parea mie ceva in neregula:(