Deci, nu am înţeles nimic din primul concert al lui Byron – de – capul- lui, care a avut loc în Bucureşti, pe 1 decembrie. Nu, el n-are nici o vină. Eu am ajuns prea devreme, iar concertul a început prea târziu, din cauza unui tobar cu mai multe obligaţii ( iarăşi trupe adunate din cinci formaţii, ce-mi place asta!). Între astea două momente s-a strecurat prietenul Titi, cu un amestec de licori, din care una te face să te îmbeţi, iar cealaltă te ţine treaz, dezastru total. A fost şi primul sfârşit de săptămână din luna Crăciunului...mă rog, scuze s-ar mai putea găsi.
Oricum, de acolo, de la intrarea în club, unde am rămas eu agăţată, am observat că a venit foarte multă lume. N-am mai văzut mansarda de la TNB atât de plină de mult timp (i-adevărat, nici n-am mai fost demult, dar, totuşi, să nu se mai poată da drumul la oameni, că nu mai e loc...). În al doilea rând, lumea aia multă nu a părăsit clubul în timpul cântării, nici ca să plece, nici ca să mai ia nişte aer, nici ca să bea p-afară. Ceea ce, logic, ar trebui să fie de bine. Înseamnă că i-a plăcut ce-a auzit. Eu sper să fiu cuminte şi să pot asculta în condiţie de sobrietate concertul lui Byron din Yellow Club, pe 15 decembrie.
Aud că situaţia ar fi fost mult mai albastră la concertul Kumm din Vama Veche, de sâmbătă, 2 decembrie. Curată nebunie, la care, dacă n-aş fi lucrat la Megastar, aş fi participat. Poate nu în bermude şi cu cremă de protecţie, cum a sfătuit ( şi a şi făcut !) cel mai iubit Kirk de la City Fm. Potrivit impresiilor, frigul de la mare (care trebuia şi el combătut cumva! ) i-a făcut pe unii să nu mai înţeleagă mare lucru din concertul pe care Kumm l-a susţinut, cu curaj, pe terasa de la Şoni. Aud, de asemenea, că toată lumea e sigură că acest concert ar fi fost bun.
Cam atât din relatarea concertelor unei trupe care a devenit două, spre disperarea noastră, a celor care ne-am băut minţile din Bucureşti şi până-n Vamă, ceea ce ar trebui să le dea de gândit. Adică lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu