*

dragi băieţi, n am nimic cu voi. ştiu, v aţi născut cu handicap, nu i nimic, ne aveţi pe noi să vă conducem lumea. ce vă rog, vă rog eu mult să reţineţi este, dacă nu şarpele alb din pantalon la locul lui, atunci măcar poziţie capului demnă, după ce şarpele şi a terminat datoria.
nu mai fiţi penibili peste vârsta de 30 de ani. nu spuneţi unei gagici cu care tocmai aţi făcut (sau, lăudabil, încercat) amor de două ori, că aţi comis ceva regretabil, rău, nedrept şi incalificabil faţă de prietena de la cluj, târgu mureş, bangladesh sau uzbekistan. Gagica prin care tocmai aţi terminat nu are treabă, nu are vină, nu are responsabilităţi şi poate pleca în următorul pat fără pic de remuşcare. Asta dacă nu e suficient de rea încât, şi după trista, hamletiana declaraţie, să se frece de voi până o mai faceţi o dată, cu tot sentimentul puternic de "greşit" care, ştiiiim, vă animă. Gagicile care se culcă cu voi nu vă vor picheta casa, nu o să vă zgârie maşina, nu o să vă plângă pe la meiluri şi mobile. O să vă lase în urmă, de trişti, labili şi obosiţi, iar ele o să se ducă dimineaţa acasă, singure, să şi bea cafeaua, un act cu adevărat intim, splendid şi voluntar, pe care orice femeie normală la cap îl comite în faţa unei ferestre deschise, cu cer albastru, şi nu în dreptul vreunei guri găunoase de canal.