13.4.07

Instantanee

Pe o vitrina scrie mare de tot MICI. Mult mai mic, deasupra, scrie preţuri. Zău dacă efectul indus vizual nu e invers, până când se obişnuieşte mintea cu ideea.

Ca în fiecare an, a înflorit liliacul mov şi alb. Şi ca în fiecare an, văd la tot pasul bieţi pomişori schilodiţi, întinzându şi muţi rămurelele rupte, pe care au mai rămas câteva bucheţele, încă nedesfăcute la ora crimei. Durerea membrelor înflorite, schingiuite, mi se pare atât de atât de mare, încât le aş rupe gâtul fără remuşcări celor care vând la domnişoare ramuri de liliac prin colţul pieţelor.

În câteva ore mă urc în tren şi plec. Am de lăsat acasă ( s o păzească) câteva griji şi supărări mici, două-trei ore de deprimare profundă şi o mare neînţelegere. Am să las şi geamurile deschise, poate când mă întorc vor fi dispărut.

Şi dacă tot e primăvară, să l parafrazăm, prosteşte, pe Barbu Delavrancea, cu întrebarea " Omule, dar sentimentele unde se duc, când se duc ?"

Voi ştiţi ?

3 comentarii:

Javrette spunea...

cica se duc pe pustii, cand se duc.

have phun acolosha.

mary spunea...

nici ele n-or stii unde sa se duca...
in alta ordine de idei: aud WHEREVER YOU MAY GOOOOOOOOOOOO pe fundal la megastar. vai ce dor mi-era de cintecu asta, ana!

ana spunea...

a cui piesa?
mie mi vine n cap doar cea a lui coverdale, de pe into the light 2002.