deoarece distinsele prietene selk şi hitobitoro m au întrebat la 2 zile diferenţă cine este samuel, trebuie să precizez, (pentru că deşi în primul post samuel scria foarte clar adagio for strings, doamnele n au făcut legătura, aşa că la ce mă pot aştepta de la restul de holtei) samuel nu este un individ căruia eu încerc să i bag în cap ceva. Mă rog, o fi individ, dar pentru mine e compozitor, îl cheamă Samuel Barber şi a scris acest adagio, pe care eu l am remarcat mai dinainte, dar am uitat de el, dar l am remarcat definitiv acum vreo nuş câte săptămâni, când am văzut filmul Reconstruction. Aşadar, doamnelor, când scriu "eu şi samuel dormim" nu înseamnă că sunt cu cineva în pat, ci că adorm ascultând adagio. Asta exclude şi prezumţia doamnei Dana, care, citind statusul " eu şi samuel dormim" , m a întrebat dacă mi am luat papagal. Sictir.
Un comentariu:
Stă şi doarme şi e unul din puţinele momente în care toţi metrii lui de păr şi gânduri sunt în mâna mea, în volanul meu. Să adormi în maşina uneia care, pe drum, e în stare să se gândească o secundă „ dacă acum fac hâţ din volan, murim împreună” mi se pare o dovadă de curaj şi copilărie. Doarme civilizat, cu gura închisă şi strânsă, şi pentru că nu poate respira pe nas, că e răcit, mă întreb pe unde respiră. Doarme cu gura închisă aşa cum eu n o să fiu în stare niciodată, chestie care mă inhibă din somnul meu de avion sau tren de zi. Nu pot dormi în prezenţa persoanelor necunoscute. El e obosit. Se înghesuie şi doarme. Calm, fără grijă, ceea ce mă onorează. Fără apăsări, ceea ce mă descurajează. Doarme şi eu mă uit la el, în timp ce lumina de pe porţiunea de şosea din dreptul aeroportului se segmentează în felii uşor de admirat, dar greu de străbătut. Fiindcă eu am hemeralopie. Dar el nu ştie. Figura îi radiază o lumină debilă, care mă ajută să conduc un bagaj drag acasă.
Trimiteți un comentariu