Plec la munte trei zile. La Sâmbăta de Sus. Dintotdeauna mi a plăcut şi m a amuzat numele ăsta. Ăsta şi cu Cristianu Mare, pe care nu l ştiu decât din Jocul de a vacanţa, al lui Mihail Sebastian.
Pleacă şi Kiri la aer curat, să mă ajute să proptesc pe picioare ce încă nu s a ridicat după ultima furtună. Mă simt cam ca n bancul ăla cu gentleman-ul englez, care a supravieţuit naufragiului. Mă apuc în curând să mi construiesc casele :)
Şi un panseu care va suna foarte preţios şi gogonat, dar iaca simt eu nevoia să l emit: merită să trăieşti în România numai ca să te duci la un concert cu Viţa de Vie, (a) unde să te întâlneşti cu toţi prietenii vechi şi adevăraţi(b), care ţi au populat existenţa frumoasă de la 20 de ani până când s a dus fiecare pe drumul lui şi s a făcut mai mult sau mai puţin praf. De ce n om fi rămas împreună ? Am plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu