14.5.07

LAS –O P-AIA !

La o petrecere la care felul în care curge muzica nu e asigurat de un dj, (o autoritate, adică) ci rămâne la bunul plac al sărbătoritului, invitaţilor şi shuffle-ului, e imposibil să nu apară discuţii.
Dar, ce zic eu, discuţii, când se ştie că motivul principal de şicană şi discordie la un chef sunt, în ordine, gagicile, (altora) muzica nepotrivită (pentru o parte din invitaţi, chiar dacă unul singur) şi abia apoi excesul de băutură ( al tuturor).
Am avut ocazia să remarc şi să particip la un astfel de conflict pe tema melanjului de muzici care ar trebui să populeze o petrecere lungă. Conflictul s-a desfăşurat, totuşi, pe tăcute, întrucât eram printre oameni eminamente civilizaţi.
La începutul serii s-au pus bazele unui playlist sănătos, deşi cam uniform, prin adăugarea în winamp a unor fişiere cu albume întregi de Clapton, Marley, Creedence, Smokie, Sting, U2 şi Buddha Bar, lăsând shuffle-ul să facă restul. Apoi drăcuşorul care a adus laptopul şi- a băgat coada, adăugând nişte Whitesnake şi un playlist cu hit-uri pop-rock, iar shuffle-ul a continuat să le amestece. A făcut-o, din păcate, cam neinspirat, rulând trei piese rock una după alta, de acelaşi autor, până când gazda serii s-a sesizat şi a venit să mai schimbe câte o piesă. Apoi, un invitat cuplat, amator de dans, a zăbovit o perioadă pe lângă calculator, punând exclusiv piese care-l puteau face să-şi ţină gagica în braţe cât mai mult. Între timp, invitaţii sătui după o piesă –două, de mişcat pe acelaşi ritm bleg, au năvălit afară, la un pahar şi o discuţie mai vie. Apoi, cineva obsedat de irlandezii de la U2, s-a postat lângă calculator şi, cu ochii daţi peste cap, a pus 3 piese care îl ungeau pe el pe suflet. Deşi a avut susţinerea mea totală, ( a pus şi « Pride ») nici tipul de izolare care s-a creat, astfel, pentru câteva persoane, care au început să danseze singure, cu privirile pierdute, nu mi s-a părut potrivit pentru o petrecere, eveniment social prin excelenţă. O vreme, muzica a rămas neîngrijită, ceea ce a atras o umbră de amărăciune în ochii sărbătoritului, « nu se mai dansează ca pe vremuri ». După vreo jumătate de oră, sâcâit de lipsa de organizare, un invitat mai hotărât şi-a postat gagica ( o frumuseţe plictisită) lângă muzică şi a început să mixeze. Cu excepţia unor momente reuşite, ( cântecul de la tort şi una din piesele lui Mihai Mărgineanu, care are un succes imens la ocazii) tânărul a pus multă muzică electro şi remixuri, dar şi piese care nu prea se mai regăseau în inimile participanţilor ( « Ca la 20 de ani »- majoritatea depăşind cu brio şi vârsta de 30). Ba, la un moment dat, sătul de resursele puse la dispoziţie, a schimbat sursa de muzică, aducând laptopul personal. Cârcotelile pe glas scăzut şi mai ridicat « bă, eu mă duc peste el » au însoţit cam 85% din playlist. Dar gagicile au rămas binecrescute, iar băieţii care se apropiau de dj se ofileau, explicabil, în prezenţa frumuseţii – bun element de marketing !
Înfrăţirea s-a produs abia la « Tutti Frutti » şi « Vara asta am să mă îndrăgostesc », piesă care a început de vreo trei ori până să se termine o dată. După asta am plecat la ciorbă şi nu mai ştiu ce s-a mai întâmplat.

Ana M. Călin
ce _stii_tu@yahoo.com

P.S.Dacă emisiunea mea la city fm v a plăcut atât de mult încât n aţi avut timp s o ascultaţi, se dă în reluare mâine seară de la ora 23:00, pe 106,2 fm. Ştiu, ştiu, "Angels and Clowns" nu e piesa de pe cel mai recent album al grupului, am greşti, eram emoţionată...

5 comentarii:

mary spunea...

mie nu mi-a placut deloc :))
m-am regasit in niste chestii spuse p-acolo.

ana spunea...

p acolo...unde? fii mai exacta.

mary spunea...

cam p-acolo pe unde povesteai despre tine si despre cum simti tu fata de muzica.

ana spunea...

ma bucur, mary. mie mi s a parut ingrozitor de proasta emisiunea. din cauza mea, normal.

mary spunea...

intr-adevar, atit de ingrozitoara ca trebuie s-o mai faci!