Toate străzile se întind, leneşe, la soare. Copacii îşi desfac membrele înverzite, iar teii alintaţi stau să dea în floare. O lumină caldă, binefăcătoare scaldă şi micuţa garsonieră. Kiri doarme pe unde apucă, iar eu mă gândesc la toate cu câte am rămas în urmă să mă gândesc. E cald, e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu