3.6.07

CALIFORNIA DREAMIN' by Cristian Nemescu



Aseară de la 17:45 am văzut California Dreamin'. Cu încă 3 prieteni de vârste diferite, pregătiri diferite, grade diferite (mai bine zis, deosebite) de înţelegere şi sensibilitate. Ne a plăcut mult la toţi. E bine condus şi, deşi e cam lunguţ ( cred c a fost lăsat aşa, nu s a mai intervenit pe el după nefericitul moment din vara trecută) nu am avut senzaţia că mă plictisesc decât vreo 15 minute din cele 155. Actorii joacă foc –uite ce bine e s o vezi pe Maria Dinulescu într un rol din care i se şi cere ceva, altfel rămânean cu impresia că e o frumuşică din Vocea inimii cu Ioan Isaiu (bleah scurt) . La Răzvan Vasilescu m aşteptam să joace ok, e şi genul lui de rol, în schimb mă gândeam cu groază că, din nou, privirea dispreţuitoare şi arogantă, buzele strânse şi atitudinea de american (când n a fost latino lover) feroce ale lui Armand Assante o să arate ca nuca n film. Ei bine, Cristian Nemescu a reuşit să transforme dispreţul într o continuă stupefacţie, iar aroganţa în disperarea celui legat de mâini şi de picioare. Feroce mai e Assante un pic, (nu numai în scena în care se întreabă dacă să l împuşte în cap pe şefu’ gării unde s au blocat echipamentele NATO) dar în rest el redă foarte bine disperarea şi năuceala omului venit dintr un sistem normal, într o ţară anormală (citat aprox. din discuţia de după film ). Dacă mai adăugăm la toate astea că e şi soldat -adică tributar unui set de reguli foarte clare – vă daţi seama ce mică tragedie e în sufletul căpitanului Jones, blocat în gara Căpâlniţa de un şef de gară mare mahăr, pentru că n are docomente de vamă pentru echipamentul „strict secret” pe care l transportă prin România.
Restul balamucului (care mie mi s a părut cam forţat, totuşi, spre final) provine din, evident, aşteptarea de 40 de ani a românilor, să vină americanii. Chiar dacă n au nici măcar 18, fetele din Căpâlniţa miros imediat “the opportunity” şi se dedau la fuste scurte şi priviri languroase (savuroase momentele lui Andi Vasluianu, interpretând un soldat român care a primit cadou de la unul din omologi o uniformă americană, şi pe care, crezându l american, sar 2 fete, nu una !). Primarul vrea înfrăţirea Căpâlniţei cu oraşul căpitanului american, iar muncitorii de la fabrică fac grevă. Un talmeş balmeş românesc în faţa căruia aş pune mâinile la ochi, dacă nu mi ar fi atât de drag şi dacă n ar fi iscat şi descris cu atâta, în fond, simpatie şi înţelegere.

3 comentarii:

Mihai spunea...

hmmm...si eu,ma rog, ce grad de intelegere si sensibilitate am,ha?

Anonim spunea...

Of Doamne... am plans si-am ras si la sfarsit iar am plans pt ca mi-am adus aminte ca n-o sa mai avem niciodata ocazia sa mai vedem inca un film facut de-acelasi TANAR regizor.
Pastele mamii ei de soarta!...

Anonim spunea...

Hiadetzi sa-l plangem razand. Pentru ca el asa ne-a facut sa simtim. Deci sa ne "razbunam" la fel. Dumnezeu sa-l ierte!