E sâmbătă foarte de dimineaţă, ora 2 şi ceva, şi ascult fără să mă pot opri Highway Companion, albumul de 2006 al lui Tom Petty. Muzica lui, la fel de dulce şi minimală ca atunci când am făcut pentru prima oară cunoştinţă , îmi aduce la prezent amintiri la fel de simple şi dulci.
L-am cunoscut pe Tom Petty când aveam 20 fără puţin de ani şi am cumpărat o casetă Zaiks – care la vremea aia oricum mi se părea o comoară – fără să am habar ce o să ascult, dar atrasă de figura hieratică şi blondă a individului de pe copertă şi de titlu, în al cărui metaforă mă regăseam, ca mică sălbăticiune ce mă aflam ( sau mă credeam) pe-atunci. Wild Flowers. A fost a doua casetă ascultată până la epuizarea benzii magnetice pe veranda nopţilor mele din 2 Mai, la un casetofon bătrân (prima a fost U2, The Unforgettable Fire, şi am să vă povestesc despre amintirile lăsate de ea atunci când grupul o să se hotărască să se apuce din nou de muzică).
Am fost atât de îndrăgostită de album încât l-am ascultat atunci chiar şi în bodega terasă afumată de lângă gara Mangaliei, aşteptând trenul pe o căldură care era de vreo 20 de ori mai suportabilă ca acum şi care nouă ni se părea insuportabilă, poate şi pentru că plecam de la mare. Ţin minte că nici unul din chefliii de la mesele vecine n-a zis nici pâs tot albumul, ( ne-am luat timp de aşteptat trenul cât am socotit noi că trebuie ca să pot asculta încă o dată albumul întreg, înainte de a pleca) posibil fermecaţi de legănarea discretă a muzicii calme, dar mai probabil surprinşi de visarea în care pluteau fetele pe care şi le indicaseră din ochi ca fiind cele ce propuseseră o astfel de muzică, deloc dătătoare din buric, în vecinătarea falezelor de sarailie şi şuberek ale Mării Negre.
Astăzi, multe s-au schimbat, unele în bine, altele, inevitabil, în mai puţin. Dar, surprinzător sau deloc, muzica, vocea şi felul de a concepe muzică ale lui Tom Petty nu s-au clintit un pas. Ele, împletite, păstrează aceeaşi aromă de marile speranţe, dulce şi armonioasă, iar tehnologia anilor prezenţi nu i-a stricat-o, aşa cum a făcut ecranizarea cu cartea. Ascult, ascult, e ora 4 şi mă bucur că, chiar şi în afara timpului care se mişcă, unele lucruri nu se schimbă niciodată. Pe urmă adorm... ?
Ana M. Călin
ce_stii_tu@yahoo.com
5 comentarii:
Mi-a placut, dar sigur caseta aia nu era Raks?
si uite asa nu vom afla niciodata cum a fost cu prima caseta... poate te razgandesti si setezi un alt "atunci cand..." ?:)
NU.
caseta era Zaiks Biem :D am corectat in articol.
Wildflowers, un album magic, inegalabil. Si eu am facut cunostinta cu Tom Petty tot datorita acestui minunat album, care m-a fascinat atunci, in 1995, cand l-am ascultat pentru prima oara, si care continua sa ma fascineze si acum. Dupa Wildflowers am simtit imediat o nevoie nebuneasca de a-i cauta toate albumele, lucru extrem de greu de realizat la vremea aceea, fara internet, fara magazine de specialitate. Totusi, cu ajutorul prietenilor plecati peste hotare si cu putin (?) noroc, in trei ani am reusit sa ajung la zi cu discografia Tom Petty (& The Heartbreakers, care sunt totusi prezenti chiar si pe albumele solo, precum Wildflowers si Highway Companion). Este o muzica cu care ma identific, sufleteste, o muzica simpla si totusi unica, magica, prin orchestratiile fara de cusur, vocea unica a solistului si nu in ultimul rand, versurile, atat de bine alese incat pana la sfarsitul albumului s-ar putea sa te simti epuizat emotional. O muzica pe care sunt sigur ca multi ar aprecia-o, din pacate insa pe piata romaneasca nu mai este loc decat pentru produsele "de moment", asa-zisele hit-uri, pe care peste un an le-am si uitat. Valorile nu mai sunt cultivate deloc, iar pierderea nu este a artistilor deja consacrati, ci, in primul rand, a noastra, ca ascultatori manipulati si intoxicati de produse strict comerciale. Daca nu ati ascultat niciodata Tom Petty, incercati, veti fi mai mult decat placut surprinsi !
Trimiteți un comentariu