Crezi

primită pe mail
Crezi ca esti bine, crezi ca esti tare.Crezi ca te-ai desprins, crezi ca nu-ti mai pasa.Timpul a trecut doar, a trecut atata timp...
Ai indepartat toate urmele, ai sters din tine doi ani si ceva din viata;te-ai intins pe masa, ai pus singur mana pe bisturiu si ai taiat din tine mult dupa ce nu mai puteai de durere, pana n-a mai ramas nimic.Ai sters mesaje, numere de telefon, adrese de mail, chiar daca stii prea bine ca n-o sa le uiti prea curand.Ai aruncat totul in cutii, claie peste gramada-poze, scrisori, haine.. bucati din viata..din viata ta.Ti-ai ascuns viata de tine-sa n-o mai vezi, sa n-o mai stii, sa nu mai fie.Te-ai golit singur, ti-ai excizat sufletul, ti-ai extirpat amintirile..Ramai fara trecut si privesti cu ochi largi si goi catre viitor si incerci sa inveti sa traiesti fara viata ta.Treci prin lume, o coaja fara miez, un invelis gol, un trup fara suflet, stai sa te surpi inauntru, dar macar esti amortit, esti bine, esti tare, te-ai desprins, nu-ti mai pasa.
Si intr-o dimineata ca oricare, suna telefonul;numarul nu-l cunosti, raspunzi..O voce pe care n-ai auzit-o de sase luni: „Sunt eu..ce mai faci?”..Raspunzi laconic la intrebari, stii ca frumos ar fi sa le pui si tu pe-ale tale, dar n-o faci, nu vrei sa afli nimic, nu vrei material pentru ganduri ulterioare.”Ma bucur ca te-am auzit. Mai vorbim..Pa”.Inchizi telefonul si stergi numarul cel nou inainte de a apuca sa-l cercetezi, inainte ca memoria sa-ti joace o festa si sa-l retina..
A trecut.Esti bine, esti tare.Te-ai desprins, nu-ti mai pasa..
Si-atunci, spune-mi, de ce tremuri?