Ce oraş frumos -partea 2

am ajuns în veliko tîrnovo, un oraş la 200 km de bucureşti, frumos cum nu se mai poate sau aşa mi s a părut mie. străzile înclinate şi în unghiuri mai mari de 40 nu prea mi s au părut de încredere, aşa că am parcat supernova unde s a putut.

întâi ne a dus liviu să mâncăm, mişcare destul de greşită, pentru că după aceea leneşele din noi au început să comenteze la traseul uşor alergat pe care ni l a trasat singurul dintre noi care mai fusese acolo. trebuie să urcăm...cuuuum, să urcăm ? avem de mers până acolo- şi ne arăta, peste acoperişurile terasate, o cetate care părea cumplit de departe....cuuuum, până acolo ?

presupun că unul din puţinele momente în care mişa şi ana nu l au gâdilat pe liviu la nervi a fost la masă. El e mare iubitor de bucătărie bulgărească. adoră "pâinea" lor tradiţională, în fapt un fel de plăcintă cu aluat şi brânză. îi place şi răchia, îi plac şi toate amestecurile acelea de legume cu carne şi şuncă şi caşcaval puse în vas de pământ la cuptor. acuma a mâncat un fel de tigaie picantă, cu carne, şuncă, slănină, parcă nişte legume şi multă ceapă călită, grrrr....
Mişa, care e mai sclifosită cu mâncarea şi cu care aveam emoţii din acest punct de vedere, s a declarat mulţumită de stratul ei de caşcaval la cuptor, peste stratuş de şuncă slabă file, peste stratul de piure, toate la tavă yena. a dat la o parte doar stratul de roşii, că nu i plac calde. norocul meu.
eu, pe de altă parte, nu sunt un fan al acestei bucătării, dar nici a vreunei alteia. am mâncat ceva care arăta foarte bine, un piept de pui cu sos de brânză, dar care mai avea, sub acoperişul de ou omletă şi castraveţi acri din oţet, şi ciuperci şi...evident, şuncă, de care nu scapi la nici un fel.

veliko tîrnovo este un orăşel adorabil, aşezat între dealuri. pe lângă străzi asfaltate are şi cartierele vechi, pietruite şi cu străzi pe care se poate strecura cu greutate o maşină. Plus "alei" cu trepte formate tot din pietre neregulate.
Fotografii cu srăduţe şi magazine nu avem, deoarece singurul cu aparat ca lumea, Liviu, nu este turist japonez şi face numai fotografii cu subiect şi încadratură, nu poze simple şi drăguţe cu rol de stimulare a memoriei, cum fac sus numiţii pe oriunde trec. Aflu acum de la Mişa că are ea unele valabile, poate mi le dă şi mie. să vi le arăt şi vouă.

Am cules câteva adrese de hanuri şi hoteluri de acolo şi vreau să mă întorc pentru o scurtă vacanţă liniştită. Nu aş putea spune când, însă. Dar mă voi întoarce.