8.11.07

Meseria de artist

După concertul cu Deep Purple m-am tot gândit cum e şi cu meseria asta de artist, în specializarea sa muzical-comercială. Căci, în fond, e o meserie, chiar dacă una atât de atipică încât dă pe dinafara oricărei categorii, chiar şi a celei foarte îngăduitoare, de „meserii liberale”.
Nimeni nu poate hotărî la ce vârstă poate deveni un om artist. Această meserie nu necesită studii. Dar nici nu există şcoli a căror absolvire să ateste faptul că artistul va fi un angajat bun. Pot fi studiate instrumentele, dar nu şi virtuozitatea. Compoziţia, dar nu originalitatea. Creativitatea, dar nu talentul. Fiecare artist îşi face, aşadar, meseria cam cum şi de când îl taie capul. În aceste condiţii, el este greu de încadrat în câmpul muncii. Nu este angajat decât metaforic de către public. Nu are salariu fix şi nici nu este plătit pe criterii de performanţă. Dacă a lucrat bine o piesă nu primeşte primă, dar nici dacă a cântat prost într-un concert nu e sancţionat cu 5 %. Ar fi interesant un experiment în care salariul artistului să fie plătit după prestaţia sa în cadrul contractului de muncă încheiat cu publicul. Asta nu se întâmplă decât în cazul artiştilor stradali, dar aceia sunt de fapt şomerii acestei meserii, iar în stradă nu există obligaţia de a plăti pentru actul artistic la care ai asistat. În schimb, când pătrunzi într-un spaţiu destinat muncii artistului eşti constrâns să plăteşti dinainte, fără a avea siguranţa că vei asista la un act artistic. Asta pentru că intervin alte cel puţin două criterii care nu se dau măsurate defel. Cheful sau capacitatea artistului de a-şi face meseria cum trebuie. În principiu, la un avocat, medic sau profesor nu se pune problema să aibă mai puţin chef să-şi practice meseria la Adunaţii Copăceni decât la Bucureşti. La unii de meserie artist aud că da. Artistul îşi permite să-şi facă meseria mai lejer atunci când are în faţă un public mai prost cotat, mai nepregătit sau mai puţin numeros.
Există şi situaţia în care artistul, ca angajat, nu are sau nu mai are capacitatea de a-şi exercita meseria . Dacă dăm la o parte factorii exteriori şi subiectivi, de care răspund producătorii, organizatorii sau mama natură, rămân cei obiectivi. Angajatul de meserie artist are o vârstă sau o condiţie care nu îi permite să-şi practice meseria în aşa fel încât rezultatele muncii sale să fie apreciate. În acest caz, cine îi poate semna pensionarea ?

Ana M. Călin
Aştept opinii la ce_stii_tu@yahoo.com

2 comentarii:

MeSSeR spunea...

Cum bine zis-a Ronnie Wood, rîzînd de zvonul conform căruia A Bigger Bang a fost ultimul lor turneu ever: We don't stop until we drop!

ana spunea...

rolling stones e un caz aparte. pe ei nici eu nu i as scoate la pensie...