Good To Be Bad- Moştenirea Whitesnake

Acesta este discul cu care grupul revine în lumea apariţiilor discografice, după o pauză de 11 ani. Albumul a fost lansat pe 21 aprilie în Europa, Canada şi Statele Unite, iar Germania a beneficiat de un avans de 3 zile faţă de toată lumea, poate şi datorită faptului că germană este casa de discuri cu care David Coverdale a încheiat contract pentru acest album. În fapt, albumul în întregimea lui a putut fi găsit pe internet cam de la începutul lunii martie. Materialul a “transpirat” din cauza unei greşeli a casei de discuri,care a postat pe site-ul său un link unde acesta putea fi ascultat de către eventualii sponsori şi promoteri. Pentru hackeri a fost o joacă, aşa că toţi iubitorii de Whitesnake s-au putut bucura de “Good To Be Bad” o lună şi jumătate mai devreme. David Coverdale a reacţionat calm şi cu tact sutelor de mesaje de felicitare primite pe site-ul său, având ca subiect discul încă nelansat. Şi bine a făcut pentru că, iată, la o săptămână după lansarea oficială, “Good To Be Bad” se află în top 10 cam în toată Europa: 5 în Norvegia, 6 în Germania, 7 în Marea Britanie, 10 în Suedia.
Nici o vorbă despre evoluţia discului în S.U.A. deocamdată, dar asta nu miră pe nimeni. America este cea care i-a oferit rockerului un cămin, dar niciodată un teren de joacă, sau în nici un caz unul mare, aşa cum Coverdale şi l-ar fi dorit. S-ar părea că Whitesnake nu va reuşi să aibă un turneu cumsecade de promovare în America de Nord. În schimb, după ani buni de zile, Coverdale s-a întors în Australia pentru câteva concerte care au avut un succes nesperat, iar în câteva zile grupul va debarca în America de Sud, unde fanii brazilieni îl aşteaptă cu nerăbdare. Tot bătrâna Europă este însă cea care îl primeşte cu adevărat cu braţele deschise, căci Whitesnake are peste 30 de concerte programate în lunile iunie-iulie pe continent.
Despre album, numai de bine. Coverdale a făcut un efort să pună în el tot ceea ce ne-a fermecat vreodată la Whitesnake. Se pare că, după 30 ani, acesta ar putea fi albumul bun de pus ca „message in a bottle” pentru generaţiile viitoare. Texte simple şi pătrunzătoare, (da, până şi eu sunt de acord că a abuzat de cuvântul „love”, dar dacă aşa simte omul...) armonii alunecoase, riff-uri puternice şi înşelătoare, balade care ne înlăcrimează, un look masculin şi seducător (chiar dacă ar fi mai bine să-l vedeţi pe scenă, şi nu la 1m distanţă) şi, evident, vocea aceea specială care a marcat a opta decadă a secolului trecut, dar şi iubirile noastre de mai târziu, toate sunt aici. De notat „Summer Rain”, singura baladă cu o structură absolut nouă pentru Whitesnake, – semn că şerpii mai tineri şi-au băgat coada- dar şi „All For Love” sau „Call On Me”, din care ultima mi se pare cea mai bună piesă de pe album. Cea mea cantabilă: „Lay Down Your Love”. Cea mai difuzată în fm (adică la City Fm): „All I Want All I Need”. Iar pentru 8 iulie nu vă faceţi alte planuri! Whitesnake sărbătoreşte 30 de ani la Bucureşti, şi suntem toţi invitaţi.