Niciodată norii nu vor mai fi la fel

"Închin" aceste citate norilor de azi, din Eroilor. Eraţi frumoşi chiar dacă m aţi costat in Bucureşti blocat... poate reveria mai multor oameni în trafic l ar fi eliberat.

"Acum Akira Kumo zăreşte, foarte departe, la zece kilometri deasupra acoperişurilor Parisului, nişte nori cirus foarte delicaţi, dintr-aceia atât de arieni, atât de uşori, încât par să imite cea mai fină muselină ori să aducă cu nişte zgârieturi lăsate de un animal necunoscut, care uneori transformă cerul într-un fel de plajă de pe care valurile s-a fi retras. Îi cunoaşte prea bine. E destul de mândru să ştie că norii cirus vestesc mai degrabă, la latitudinea unde se găseşte el, sosirea vremii rele. Sunt norii lui preferaţi. I-a luat întotdeauna drept oracole sau drept nişte semne misterioase -, pe care, constata totuşi, în acelaşi timp, că era incapabil să le descifreze clar, univoc. Deseori Akira Kumo se gândea văzându-i la formele pe care le ia sperma când se întinde pe un sex foarte roz ori se răsfiră în apa din cada de baie. De data asta nu i se pare că ar semnifica ceva deosebit; sunt acolo, deasupra lui, şi astai tot. Nu izbuteşte absolut deloc să-i interpreteze; asta nu le micşorează întru nimic în ochii săi frumuseţea inefabilă şi discretă şi, poate pentru prima oară, îi iubeşte exact pentru ceea ce sunt. Apoi îşi pierde cunoştinţa, pentru că efectl salutar al şocului a trecut, iar durerea din piciorul stâng, rupt, se manifestă brusc.
Privaţi de singurul lor observator atent, norii continuă să existe peste rue Lamarck, dar în zadar şi pentru nimeni. Imensa majoritate a locuitorilor oraşului Paris nu le dă nici o atenţie; plasate la limita extremă a atmosferei terestre, ele sunt de gheaţă şi nu de apă. Trecătorii se deplasează cu ochii în jos de la un punct la altul, de la un neant la altul, fără putinţa de a le influenţ în vreun fel existenţa, fără să aibă vreo idee de ceea ce poate fi o viaţă somptuoasă şi liberă, sub cerul semeţ.
(...)

Pe la ora cinci după-amiază, Virginie Latour se află la adăpost. Se descotoroseşte de cizme şi de costumul impermeabil, îşi pregăteşte o baie, se dezbracă de tot şi se bagă în cadă. Se gândeşte că parte din cenuşa lui Akira Kumo o să rămână probabil acolo, să hrănească arborii de pe landă; în timp ce cealaltă parte, proiectată atât de brusc în cele mai înalte straturi ale atmosferei, n-o să coboare iarăşi prea curând. Virginie se gândeşte că, cu puţin noroc, cenuşa aceea va fi dusă de unul din curenţii de mare altitudine ce ne survolează neîncetat, cu peste patru sute de kilometri e oră, şi care sunt de fapt adevăraţii artizani ai vremii de mult mai jos, de pe pământ. Se gândeşte că o parte din pulberea aceea se poate întâmpla să întâlnească, în periplul ei din jurul globului, ultimele fire de praf rămase di marele vulcan Krakatoa; sau chiar ultimele rămăşiţe vitrificate, îngrozitor de radioactive, al unei fetiţe vaporizate de pe malul râului Ota, în apropiere de oraşul Hiroshima."

Teoria norilor
Stephane Audeguy
Traducere de Dan Petrescu
Editura Nemira