8.6.08

două vorbe

mă uit la tot felul de oameni din generaţia mea şi parcă m aş întrista puţin. au copii.
eu am concertele, marea, prietenii, câinele, dar n am (şi eu) cu cine să cresc un copil. parcă îmi pare rău de mine - şi de eventualii doi.

cam atât.

3 comentarii:

Fille en Aiguilles spunea...

si cei din generatia mea au. ba unele fete-s insarcinate cu gemeni. io am zis ca incerc sa cresc singura, daca in vreo zece ani tot n-am cu cine:)

Ana spunea...

ei, te ai intors.welcome.

Mihai spunea...

lasa, sor-meo.cum iti mai spuneam, ne crestem noi trei fratii unii pe altii pana la batranete:*