Pe plaja Chesil

Propriile frământări şi frâna discretă pe care mi o pune Andrei Codrescu cu "Prof pe drum", de când a început să descrie experienţe purificatoare de prin America, m au făcut ca aseară, cum stăteam eu culcată şi mă chinuiam cu cel numit, să închid cartea nervoasă şi să întind mâna spre policioara de deasupra capului, şi ce o fi, aia oi citi.

Am dat peste această carte a lui Ian McEwan, "On The Chesil Beach", pe care până la ora 00:26 am şi terminat o. Repede, şi asta mai degrabă din cauza faptului că această nuvelă -să fi avut în original maxim 100 de pagini- a fost culeasă atât de lăbărţat de poliromi, încât a ajuns de 250, dimensiunile unei cărţi aproape serioase. Nu zic, când sunt amărâtă citesc mai cu spor. Mi aduc şi acum aminte cum am mâncat ultimele sute de pagini din Kazantzakis-ul Hristosului răstiginit din nou pe o bancă, dimineaţa devreme, în frig, dar asta e altă poveste.
Cartea propune o poveste relativ interesantă, poate mai greu de înţeles pentru noi, cei născuţi în 70, care ne am obţinut libertatea senzuală tocmai la timp. În vara lui 1962, exact anul în care lumea va începe să şi desfacă picioarele pe bancheta din spate, 2 tineri englezi se căsătoresc, amândoi puri ca norii, el impunându şi o săptămână de abstinenţă (non autosatisfacere) înainte de nunta cu aleasa, ea, o tânără violonistă precisă, care a studiat ceva sex după manual, cu aceeaşi rigurozitate cu care şi interpretează ştimele.
Se iubesc şi nu uită să şi spună asta, chiar cam des, dar eroii au 22 de ani, o scuză valabilă... El aşteaptă cu o dorinţă mai mult decât dureroasă noaptea nunţii, (în jurul celor câteva zeci de minute din această noapte gravitează, de fapt, întreaga carte) în vreme ce ea se gândeşte la această noapte cu groază. Groaza de a avea un corp străin în ea, un sentiment pe care, din lecturile mele, aud că l au experimentat multe tinere domnişoare, din vechime şi până azi.
Normal că lucrurile se termină prost, iar ultimele pagini par puţin trase de păr, dacă nu cumva chiar plicticoase, dacă nu cumva aşa or trebui să fie...

vorbe pe care le am reţinut,
"(...) ea îşi petrecea zilele într un soi de anticameră, aşteptând cu nerăbdare să şi înceapă viaţa"
"Tatăl lui, Lionel, i a povestit mai târziu că în acea vară istoria şi a ţinut respiraţia timp de două luni, pe când se decidea dacă germana va fi sau nu limba maternă a lui Edward."
"Voia să lâncezească în acest moment dilatat, în aceste condiţii înveşmântate până în gât (...)"

Pe plaja Chesil - Ian McEwan - ed. Polirom
traducere şi note Ana- Maria Lişman