Se regăsesc şi în felul în care asculţi muzică. Nu ştii cum? Lasă că-ţi spun eu.
Bunăoară, asculţi muzică la celular. Nu m-ar interesa. Poate n-ai bani de mp3 player sau ai într-adevăr o sculă meseriaşă de telefon, care redă sunetul cu fidelitate maximă. Prea puţin contează, atâta timp cât asculţi muzică TARE, la celular. Eşti penibil. Umbli cu celularul în mână, târşâindu-ţi paşii pe străzi, obligându-i pe toţi să fie părtaşi la muzica ta. Din câte ştiu, cam orice celular cu mp3 se livrează la pachet şi cu o pereche de căşti.
Mai caută-le prin pachet, bagă-ţi mufa-n celular,căştile-n urechi şi lasă-ne.
Sau asculţi muzică în maşină. Foarte frumos. Muzica linişteşte nervii în trafic, iarcând ai un sistem bengos de sunet, parcă-i şi mai mare plăcerea audiţiei. Dar puţin îmi mai pasă de bucuria ta, când opreşti lângă mine la stop, cu toate geamurile deschise, şi mă incluzi fără voia mea, în muzica ta. Orice maşină cu un aşa bengos sistem de sunet este livrată cu aer condiţionat. Aşa că închide-ţi geamurile centralizate, dă drumul la aer (sau nu?!) şi
n-ai decât să asculţi muzică la volum 30 până ţi-o ţâşni sângele pe nas, dar lasă-ne*.
Faci nuntă fetei. Felicitări. Ai curte mare, cât să-ţi încapă şi rudele de la ţară.
Oamenii vor să danseze, aşa că închiriezi sistem de sunet cu boxe sau chiar formaţie cu dizeuză. Plăcerea ta. Dar nu da în boxe atât de tare încât 30 de vecini să sune simultan la poliţie, fiindcă nu le-a trecut prin cap ceva ma eficient. Cum ar fi să vină toţi, cu copii şi vârstnici, la nunta fiică-ti. Că eu dacă aud muzica de la mine e la 5, mă simt invitată.
Asculţi muzică în apartament ? Te-nţeleg, şi mie îmi place Metallica. Dar nu mă face
s-o ascult la maxim, prin zidurile cutremurate ale locuinţei, numai fiindcă ai tu belele cu gagica. Şi n-o face pe bătrâna de vizavi să contemple îngrozită cum trec orele siestei. Cum care? Între 2 şi 5 după-amiaza. Cifre pe care dacă le aduni, afli exact câţi ani de acasă îţi lipsesc.
* Am căzut şi eu în patima maşinii moderne, cu sunet mişto, şi vreo 4 luni am umblat cu un geam deschis şi rock-ul dat tare. Dar mi-a trecut. Acuma nu ştiu dacă fiindcă a început să mă doară cotul sau că mi-am dat seama de prost gustul situaţiei. Să zicem că-mi lipseşte un an de acasă. Chiar îmi lipseşte, că am plecat la şcoală la 6 ani!
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu