un fel de Crăciun fericit

Cred că sunt o ţicnită din galaxia România. Mai cred că, dată fiind ora înaintată -etilic- în ciuda eforturilor mele ulterioare de mi face corectura, acest mesaj va fi plin de nişte greşeli (această frază nu e dictată de cochetărie, snobism sau aroganţă).
Acum jumătate de oră am luat un taxi din Moşilor colţ cu Eminescu spre strada Măgura Vulturului, de unde urma să ridic nişte bani, din care urma să plătesc un bilet la un concert (Fish!). Aşadar, nescoţând bani de pe card, am luat taxi fără bani. Om drăguţ, 9494, a ignorat tâmpeniile mele de socializare, m a dus, m a întors în strada unde ar fi trebuit să dorm (are cântec strada).După ce că am confundat buzunarul portofelului din care am scos foarte sigură banii, şi i am dat 5 ron în loc de 20, am mai şi uitat o casoletă de ceva salată cu pui şi castraveţi, golită, undeva- cred- pe bancheta din spate a maşinii.
Am sunat, cu incredibila mi vivacitate verbală - mai puţin urmată de logică- la compania de taxi, (9494, oameni drăguţi altminteri) să mi cer scuze pentru că am uitat un rest în maşina omului. Am avut senzaţia -poate incorectă- că am fost tratată ca un nebun blând - cum adică să vă cereţi scuze de ceva ?- Da, îmi cer scuze că eu acasă nu am mai găsit casoleta aia din care am mâncat, şi cred că i am lăsat o omului în maşină...
E oarecum similară cu senzaţia pe care o aveam acum câţiva ani, când sunam la Conexi să le spun Crăciun fericit. Bună ziua, sunt abonatul cu numărul...şi n am nici o problemă. dar vă urez...Mă tratau tot ca pe o ţicnită.