tristeţi capitale*

astăzi am avut drum pe străduţele din jurul Pieţei Rosetti. pe tocuri, cu ochelarii de soare, deci, cum nu s ar fi putut mai împiedicată, m am pomenit că deasupra trotuarelor înguste văd minuni de case sau blocuri vechi, unele ante- altele foarte puţin postbelice.Balcoane în umbră, pline ochi de vegetaţie, cărora petunii curgătoare şi muşcate ochioase le dădeau un aer exotic. Case vechi şi severe, cu stucaturi frumoase, cu 2-3 caturi, înconjurate de tei şi castani. Din păcate, una din ele, al cărei nou proprietar probabil suferă de febra rearanjării, avea termopane albe. Văzând o, inima mea a scos un sunet sec, de monedă căzând.

* ale lui baniciu erau măcar provinciale.