de obicei încurc cheile de peste tot între ele. cu mare greutate reuşesc să găsesc cheia potrivită pentru uşa potrivită, iar pe întuneric am un obicei prost de a descoperi pe care parte sunt zimţii: bag cheia în gură. ei bine, azi dimineaţă când am intrat în birou am folosit corect de la prima încercare fiecare cheie destinată descuierii fiecăreia din cele două uşi. Aş fi trecut repede peste, dacă nu mi aş fi adus aminte că şi mai devreme, la ieşirea de pe poarta maică mii, am ales fără şovăială cheia potrivită, din mănunchiul de 8 chei. Am intrat în birou zâmbind şi sunt sigură că aşa va fi toată ziua de azi.
Acum 2 seri m am tăiat la degetul mare. N am dat prea mare importanţă, nu dau neapărat nici acum, decât dintr un punct de vedere. Fiecare astfel de modificare (tăietură, lovitură, vânătaie, vase sparte, cicatrici, arsuri şi orice alt fel de întâmplări dureroase, care lasă urme mici) înseamnă o modificare inevitabilă a fiinţei noastre. Bunăoară, din punct de vedere fizic, eu nu mai sunt aceeaşi persoană cu cea care, de exemplu, s a îndrăgostit astă vară. Atunci aveam numai piciorul stâng scrântit. Acum e proaspăt scrânit dreptul, degetul mare e tăiat, am o cicatrice şi o julitură în plus. Şi îmi pare rău pentru fiecare bucăţică din mine, modificată sau pierdută de atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu