21.11.08

Tenis

Primesc azi la amiază un apel de la o cunoştinţă veche, dintr o vară frumoasă. Întotdeauna s a comportat cu mult tact, primind deseori la schimb izbituri de pereţi...După mult timp, mă aude la telefon râzând şi destul de amabilă, şi, deconcertat, întreabă:
-Da' tu...ai băut ceva?
-Nu, răspund, dar m am trezit foarte devreme, (5.30) sunt obosită, deci mai
cumsecade...
-Bine, zice, hai să ne vedem etc şi discuţia se pierde...

Închid, mă mai gândesc eu vreo 5 minute şi mi sare muştarul, rezultând următorul e-mail scurt:

Intre timp mi a dispărut buna dispoziţie pe care o aveam când am răspuns la telefon. Dacă cineva chicoteşte sau râde în amiaza mare,nu trebuie neapărat să fi băut sau să fie băută:). Remarca ta, prea puţin diplomată, mă face să cred că nu eşti pregătit să mă vezi. Poate data viitoare.


Redau, fără acordul autorului, răspunsul lui splendid:

Trebuia să ţin minte că sari în sus ca un bob de mazăre din păstaie şi că te spargi ca un ou. mi a plăcut întotdeauna reverul tău, dar îmi place mai puţin faptul că nu laşi niciodată să treacă,deşi, în anumite situaţii, acest nărav poate să nu însemne indiferenţă. până la o eventuală data viitoare, mă simt apa chioară.

Frumos, nu?

4 comentarii:

MeSSeR spunea...

Vezi, ăsta e un bun exemplu de revizuire a „textului“. Pe materialul altora ești imbatabilă :)

ana spunea...

pe scurt, messer, sictair:D

Anonim spunea...

excelent

Guus spunea...

of, mai tante, esti nebuna...