probleme

mă întreb cu graţie uneori cine aş fi eu şi cu ce mi aş ocupa timpul dacă nu aş avea atâtea probleme mărunte, dar arzătoare la ordinea zilei. De vreo 2 ani strâng hârtie şi cartoane şi terorizez pe toată lumea - din care numai bunică mea se lasă cu plăcere terorizată, ca de orice tâmpenie ce vine din partea nepoţilor ei - să facă la fel. La serviciu scriu pe orice bucăţică, atât de înghesuit că nici eunu mai ştiu unde am scris. Anul trecut în iarnă - găluşca peugeot face 1 an în decembrie!- când semnam actele de leasing, mama, tata şi alecu îngheţau p afară că i convinsesem io că n ziua aia iau şi maşina, (not true) aşa că ce să facă mai bine oamenii în 24 decembrie! - grija mea cea mai mare a fost să l întreb pe tibi de la unicredit dacă ei reciclează hârtie. Nu, a dat din cap tinerelu, în vreme ce eu mă uitam cu jale cum mototoale de hârtie dispăreau în coş. Mă rog, şi tot aşa.
De doar vreo două luni am hotărât eu că în fond şi plasticul e foarte nasol. De fapt eu am hotărât de mai demult, de când mi am luat sacoşă de pânză pentru cumpărături - pe care o vreme uitam constant acasă, că aşa mi e mie greu să mă învăţ cu chestii noi - şi refuz pungile de la supermarket, până ajung în criză de pungi de gunoi acasă şi atunci iau dar nu mai mult de 2-3 pe săptămână. La buticul de jos se uită la mine ca la un dili mic şi simpatic şi îmi înşeală vigilenţa de câte ori se poate. La Mega Image se uită ca la o nebună mare, mă rog. Ideea e că de vreo 2 luni au apărut în colţ la gară pubele cu destinaţii diferite şi de atunci am zis, fie şi plastic să reciclăm, şi sticlă, deşi sticlă...mai rar (poate una pe săptămână, ca să fim cinstiţi). Acuma mi se întâmplă să stau să mă gândesc ce e plastic şi ce e altceva - bunăoară, pradă unui acces de tâmpenie, tocmai am întrebat pe mess dacă celofanul de la pâinea kein touch e plastic, nu? - ca să nu cumva să greşesc.
În plus, a umblat de zor o zvonă, pornită de la zoli toth care acuma e verde, că noi poluăm mii de litri de apă cu picăturile noastre de ulei de gătit prăjit, aşa că mai bine să strângem uleiul folosit într o sticlă (nu mă îndrumă nimeni de sticlă, de plastic?) şi să l aruncăm la gunoi, nu să l deversăm prin closete. Acuma, mare noroc am eu că nu prea folosesc ulei decât puţin la ciorbă, care se mănâncă, nu se aruncă, iar ouăle prăjite le fac amestecate şi cu f puţin ulei, deci iară se duce tot iniţial în stomacul meu. Deci de asta să zicem că eu am scăpat şi aş putea să mi terorizez doar bunica...
Dar, Doamne dragă, cum arată mica mea bucătărie! O pungă de plastice, una de hârtie plus coşul tradiţional de gunoi, plus una două sticle aliniate la perete, aşteptând ziua şi plimbarea la pubelele selective! Arată ...ca o pubelă...

Acum mai rămâne ca domnii de la colectare să nu mă dezamăgească şi să încarce toate încercările mele fix la grămadă. Cineva mi a sugerat să pândesc. Dar, zău, nu mă mai simt în stare şi de asta!

disclaimer: cred că din multe post uri casnice de ale mele se poate înţelege uşor că sunt vreo zăpăcită, vreo hăbăucă, vreo vraişte şi imatură în general. Pretty wrong. Sunt ameţită când pot sau, mai des, când îmi aduc aminte. În rest sunt cu picioarele pe pământ şi mi mai scrântesc nasol câte o gleznă, la bucureşti (dreapta) sau cluj (stânga). La propriu.