note

ieri m am simţit pentru prima oară bine, mai mult de 10 minute în şir... îmi place frigul. îmi place vremea aşa zis urâtă, înnorată, îmi plac şfichiuirile fulgilor înţepători de nea. îmi place să fie puţină lumină şi abia să ajungă la toată lumea, aşa încât să trebuiască să aprind farurile la ora 3 după amiaza. În maşină, cu un drum de făcut, - care, în Bucureşti, devine lung- cu Sting alături şi puţin înfrigurată, m am simţit ca un biscuit înmuiat cu un colţ într un espresso amar, dar în sfârşit senin.
xxx
undeva în timpul nopţii am avut senzaţia că sunt complet trează şi că mă gândesc în linişte la ceva. probabil chiar am fost câteva momente perfect trează, altfel nu mi aş aminti, cum se întâmplă deseori să nu mi amintesc visele. m am gândit atunci că eu sunt departe de a reacţiona bine în cadrul unui program prestabilit. dacă mă bagi într un program - orice fel de program - mă stric. el, dimpotrivă, pare să reacţioneze cât de cât bine numai în cadrul uni program, măcar în linii mari stabilit. imediat ce programul se împiedică, dovedind erori - cum alftel decât umane? - el o ia fără întârziere razna. a fost al doilea moment al zilei, de fapt nopţii de ieri, când m am simţit perfect liniştită, în această constatare măcinată de un anume fel de regret.