de pe drum

când m am dus la timişoara a fost cum a fost, adică am luat o de la deva-ilia pe lugoj şi am nimerit cu pejoţica în mijlocul unor foste bombardamente, cred, că ăla drum nu era. cu capul meu de muiere blondă m am gândit că ori merg cu 20 să ocolesc gropile, ori merg cu 90, ca să le sar. cei care au avt onoarea să mai meargă cu mine pe drumuri pustii, probabil ştiu deja ce variantă am ales. ei, de la lugoj n am mai avut noroc şi m am târât pe o banda aproape praf şi aia, printre zeci de stopuri care lăsau când de pe un sens când de pe altul.
când am plecat spre arad-nădlac-budapesta am remarcat drumul ca lacrima dintre cele 2 oraşe rivale la fotbal şi mi am făcut socotelile că eu pe aici o iau la întoarcere, sunt 60 dekm mai mult, dar măcar îi merg cu maşina, nu îmi verific premolarii!!!
şi iată mă la întoarcere, fericită nevoie mare pe drum care şi de la arad la deva e ca lacrima...numa' că plin plin plin de tir uri.că era şi miercuri.
şi nimeresc la ieşirea din arad SPRE deva, - că spre nădlac ştiam eu, dar deja nu mă mai interesa- găsită cu greutate şi nervi conform indicaţiilor preţioase ale lui T. care sincer nu ştiu unde a vrut să mă trimită, NIMERESC, zic, în spatele unu adevărat convoi. 2 tir uri din alea LUNGI, urmate de un vw care stătea cuminte lipit de ele (şi alea se lipiseră unul de altul de zici că erau tiruri soţ şi soţie!!!) şi încă unul care voia să depăşească dar n avea loc. Ei, până la ZAM, localitate frumoasă fir ar mama ei, din judeţul Hunedoara, n a reuşit să depăşească decât nenea din faţa mea, care s a încontrat o dată cam dubios şi periculos, o fi zis fie ce o fi şi a ieşit şi a depăşit.
eu, persoană prudentă la volan şi cu mare frică de spitale sau cruci am stat cuminte, neştiind drumul. Cuminte varianta spumegând, pentru că nenea cu vw ul nici gând să încerce vreo depăşire, mai ieşea aşa, probabil să vadă încotro o iau curbele drumului şi atât. Unde aveam voie şi loc, veneau din faţă. Unde n aveam, nu venea nimeni, că murphy ăla n a stat degeaba niciodată!!!!
DAR la Zam... am văzut eu o vale lungă, vizibilitate maximă, plăcuţa cu cu cât am voie să circul mi a fost ascunsă de unul din tiruri sau n am observat o oricum, dar cam în toate fusese 70 şi am zis eu că nu i Zam ul ăsta mai grozav!!!
Şi am depăşit vw şi un tir şi a claxonat bietul tir, dar eu nimic. Şi am depăşit şi al doilea tir şi...braţul lung al organului de poliţie din judeţul Hunedoara mi a făcut semn să trag pe dreapta.
Băi, dar ce draci!
Mi a venit să mă dau cu capul de volan văzând cum trec victorioase cele 2 tir uri!!!!
Şi vine nenea despre care nu pot să spun cum arăta, că nici nu m am uitat la el că mi era că l...scuip şi mă bagă la ultraj...
- Bună ziua, ştiţi...
- DA, ŞTIU, ADICĂ BĂNUIESC, şi i am dat actele...
- A fost radar şi aţi avut ceva viteză şi...
- DA, DOM'LE, IA LE ŞI LASĂ MĂ, că în ţara asta NU SE POATE CIRCULA NICICUM!!!

Conversaţia s a derulat cu mine privind în jos într o parte, că, repet, dacă i mai vedeam şi mutra...

Şi pleacă omul să completeze acel proces lung ca o zi de post şi eu m apuc să beau cafea şi să fumez, că oricum scoteam aburi pe nas. Şi stau şi trag cu nesaţ din sticla de cafea şi din ţigară. Şi după un tim se întoarce ăla şi mi comunică:
- Aţi avut viteza de 76 km /h* la o restricţie în localitate de 50, (!!!) aveţi amendă de 240, 120 Ron dacă plătiţi în 48 de h şi 3 puncte de penalizare.
- BINE, zic, AIA E, eu oricum până îmi luaţi permisul aşa merg, aşa că dacă mai vrea vreun coleg pe raza judeţului Hunedoara să mai facă nişte bani să i ziceţi că vine una NERVOASĂ RĂU, da?
-...Auziţi, face ăla uşor confuz...Dar dumneavoastră ce beţi acolo?
- CE CREDEŢI CĂ BEAU???? mă stropşesc eu din nou la el!
- Păi, eu ştiu? Să vă pun şi fiola???
- PUNE MI O, SIGUR, că oricum ajung la 11 acasă, ce mai contează!!!!!
Omul, crucindu se,mă lasă să plec...
Şi apoi m am gândit la vorba dulce a Mishei, când am plecat din Timişoara şi mama ei mi a pus cafea de drum:
-Bine, măi, mamă, că i ai pus în sticla aia de vin, că poate o opreşte vreunu că bea la volan!

* radarul ăla ori a fost vrăjeală, ori au fost ei drăguţi, că cred că aveam mai mult...