o zi

am avut o zi minunată şi a fost 20 martie. a fost cumva poleită cu lumină, aureolată discret,pastel, frumoasă ca o bijuterie mică primită pe neaşteptate în dar.
(sunt prea obosită, dar sper să mi amintesc să mi o descriu...) S a făcut din nou dimineaţă şi acum sunt la cafeaua de dinaintea plecării şi mă gândesc la ziua mea de ieri.
M am trezit prea de dimineaţă, am crezut, pentru doi părinţi. Pe urmă mi a părut rău că nu m am trezit mai devreme! Cred că cea mai antipatică persoană de pe Pământ (ha) are cei mai simpatici părinţi pe care i i punea hărăzi un destin hâtru. Înalţi, dreţi, armonioşi, frumoşi, cu nişte figuri luminate şi blânde. Au multă linişte şi sunt foarte voioşi, glumeţi şi calzi şi plăcuţi. Acuma râd, tocmai m am gândit că dacă ar trebui să i compar cu ceva, aduc cu 2 mucenici. Şi nu m am hotărât încă dacă prăjituri.
Dacă am început ziua cu zâmbete înmuiate de emoţii, am continuat o în hohote de râs.
Prietena Cătălina, who is about to rock acuşica la AC DC, a stat ieri călare pe internet să cumpere bilete la U2, după ce ratase Amsterdam ul, lucru care a înverşunat o pe concertul de la Paris. Atât de tare şi entuziast a acţionat la butoane, ieri, încât ne am pomenit cu bilete la Paris, numai că la Nisa!
Jale, după 15 minute de beatitudine:
- Băi, nu e bine..ceva nu e bine...
- Păi, da, haha...Scrie acolo sus NICE.
- Băi, băgamiaş ...=(/&%¤¤#...
-Lasă mă, că e bine şi la Nisa.
- ...
(ştiţi cum arată dezolarea pe mess?! mai bine!!!)
Zic:
-E bine, măi, Cătă, la Nisa. E frumos. Au turnul din Nisa!!!
- Mda, hă,hă...

M am oprit din râs doar ca să trec printr o nouă rundă de emoţii şi bucurii. M a sunat, ca fulgerul, prietena Ioana de la Timişoara.
- No, ai zis că vii încoace!
-Păi, şi vin.
-Când?
-Mâine, dar cum ai ţinut minte aşa precis??? Ţi am zis acum o lună şi ceva!
- Dar eu sunt agendă, tu!
Un val de căldură m a traversat. E aşa bine să ai prieteni!

Seara am pus mucenicii cu grijă la tren, minunându mă iarăşi. Dar am avut ş o părere de rău. În vreme ce pe alţi părinţi i am văzut de două ori într o zi, pe ai mei era gata gata să nu i zăresc înainte de plecare... Aşa că după cafeaua asta am zburat la mama. Şi pe urmă, off to Budapest, via Sibiu, Alba, Sebeş şi ce o mai fi pe acolo!!!