la vamă şi alte nuanţe mici

la vama nădlac ne au oprit şi ne au întrebat:
V : -ţigări, alcool?
T: - no, nuuu...
V (arătând pall mall ul de pe bord): - nu? şi alea ce sunt?
T: - alea s ale noastre!
V: - trageţi maşina, vă rog.
T: - sunt ale noastre!
V: - trageţi maşina!

Ca urmare a răspunsului incorect (nu, nu avem) în loc de da, avem ţigări ca sa le fumăm noi, doi flăcăi ca brazii, vameşi unguri, au avut ocazia să mi admire chiloţii şi şosetele, cremele şi vitaminele, bocancii şi tampoanele. Am făcut şi ordine în maşină: am scos absolut tot, am deschis geamurile, capota, portbagajul până la roată, am coborât bancheta din spate... îmi pare rău că n am găsit ceva pierdut acum un an, măcar să am un folos din toată tărăşenia.

****
la sebeş, unde drumurile se despart, către deva şi alba, am avut o strângere de inimă mică. e prima oară în ultimele luni, când nu fac dreapta, spre alba, începând să mă bucur că mă apropii de cluj.

****
am fost în schimb pe drumul acela foarte frumos spre timişoara. spre ilia, unde drumul e înalt şi pe stânga are pădure, şoseaua e lucioasă ca pielea unui şarpe şi sunt maşini puţine, mi s a părut din nou minunată ţara mea. mi a plăcut grozav făgetul, cu copacii lui înalţi, cu atmosfera lui umbrită şi răcoroasă.
****
la budapesta e un vânt îngrozitor, care îţi taie urechile. oboseala ultimelor zile şi întâmplările dezechilibrante care s au înghesuit în ele au lăsat în urmă o lipsă de chef care m a făcut să stau toată ziua în pat azi. e prea frig şi m am simţit prea singură, deşi am fost înconjurată de prieteni. care au ieşit la plimbare, ignorând distanţele mari. am cam văzut toate frumuseţile budapestei şi cu mâinile şi nasul îngheţat nu prea îmi vine să mă plimb nicăieri. am stat în cameră şi am rostogolit întruna gânduri indecise, fără să mă gândesc de fapt la nimic. cred că pur şi simplu tânjesc.