12.3.09

Oigăn – Sex With Onions


Îmi place când am ocazia să văd ce e în capul (muzical) unui membru dintr-un grup de rock. Sunt convinsă că în existenţa colectivă din grupul cu mai multe capete (muzicale) fiecare are tresăriri şi idei care din varii motive nu-şi găsesc locul în creaţiile comune. Din puterea cu care cineva crede în ideile proprii poate rezulta un proiect solo, lucru care se întâmplă, însă, foarte rar în România.
Albumul lui Oigăn (de la Kumm) este un astfel de exemplu, bun şi rar.Ascultându-l, am avut de luptat totuşi cu propriile-mi deprinderi de ascultător al grupului din care face parte, cu atât mai mult cu cât este unul din preferatele mele. Distanţa pe care Oigăn o pune între el şi el la Kumm este pe alocuri atât de mare, încât proiectul său solo e supărător ( „Mmm, nu prea-mi place”, am făcut la prima ascultare uimită) în prima fază, când pur şi simplu am simţit că pierd legătura identitară cu grupul. „ Aşa şi trebuie şi, uite, piesa 12 îmi place foarte mult”, am gândit la a doua ascultare la albumului. Apoi mi-a plăcut grozav piesa cu Marius de la The Moods, pe urmă m-am entuziasmat în faţa lui „Mirror’s Crumb”… La al nu ştiu câtelea play mi se părea că n-am prins toate nuanţele şi va trebui, desigur, să mai ascult din nou acest album conceput de fantezia lui Oigăn, cu atingerile lui de retro şi brit, cu atmosfera lui generală de nostalgie europeană şi cu sound-ul lui foarte de acum. Toţi cei care iubesc aripa muzicală creată de muzicienii clujeni vor găsi în „Sex With Onions” ceva de iubit.
Ana M. Călin

Un comentariu:

Anonim spunea...

o să îl scot şi eu de îl găsesc, să îl aud să văd ce e de capul lui!

de kumm să fie vreo 3 ani de când m-am lăsat! dacă scrii că nu sună a kumm, e o şansă să îmi placă!