10.3.09

Poll

în weekend am mai aflat (trebuie să mi se mai întâmple, cred, ca să învăţ ceva, adică să nu mi mai iasă ochii din cap, să mă scandalizez instantaneu şi să îmi fugă orice brumă de experienţă din cap; pe de altă parte sper sincer să nu mi se mai întâmple) câte ceva despre cum gândeşte sau mai degrabă reacţionează gaşca de pe Marte.
Eu am descoperit în vară că îmi place grav de un băiat, pe urmă -prin ce procedee, nu ştiu - m am îndrăgostit de el, tot grav, băiatul nu s a lăsat, eu stau cu my sweet infatuation în poală de 7-8 luni.La fel ca o muşcată pe care o uzi cu whisky, albuş de ou sau oţet, aşa şi M:S:I se ofileşte văzând cu ochii, pentru că a fost inundată de neîncredere, vorbe urâte, scandaluri, jigniri, glume proaste şi greşeli. E a mea, ar fi trebuit să mă ocup mai bine de ea sau s o omor mai repede, my part, pe el nu l interesează, punct

Totuşi, între prietenii (fraţi de cruce? amici? naiba ştie) ai omului am descoperit un domn interesant, a cărui limbă se dezleagă mai greu şi care vorbeşte mai molcom, deci îi mai trebuie încă nişte timp, dar mi am imaginat eu că are ce spune. Nu ştiu dacă într o lume de oameni normali la cap ar mai trebui să existe ş următorul paragraf, dar eu totuşi îl adaug:
Domnul respectiv nu mi a făcut nici un fel de altă impresie şi nu mi a trezit nici un alt fel de sentiment decât de simpatie uşoară, izvor de carte, înţelepciune, vorbe de duh, mă rog, got it, da?

Până să ajung din nou în minunatul oraş al celor 2, lucrurile s au stricat rău şi nu pur şi simplu din vina lor. Eu m am săturat de vorbele rele aruncate în capul meu cu puterea cu care zboară o ţiglă de pe casă, când bate un vânt năpraznic. S o fi săturat şi el de insistenţa cu care am încercat să mă bag în sufletul lui, am ajuns la împuşcături ca n filmele western, noroc că acum am vestă anti glonţ. Când l am anunţat că aş vrea să i întâlnesc (şi) prietenul, fierbere mare. Cică o să refuze să mă consoleze prietenul, el. Gura căscată, eu. Am obosit să i explic cu vorbe, zâmbete, semne, că nu mă interesează altceva mai puţin decât mă interesează cu adevărat, că nu o să las niciodată ştacheta mai jos decât o am, (am început totuşi să mă întreb cât de sus cred eu că e şi cât de jos este de fapt, dacă eu accept acest tip de jignire, pentru că, în fond, şi a jignit prietenul 20% şi pe mine restul) aşa că am tăcut şi l am lăsat să spumege artificial în continuare.
Surpriză!? Ajung în oraşul expoziţiei şi al sentimentului meu şi, spre seară, sun prietenul, băi, dacă doreşti... Şi aud, clipind des, că prietenul nu se poate întâlni, că nu poate să facă aşa ceva, că ala i (mno) prietenul lu şi că... politeţe, sănătate, mai ia ţi o palmă, ana, şi închide:)))
Deci,băi băieţi. Habar n am eu ce fel de exponente din gaşca de pe Venus aţi cunoscut voi în viaţă. Experienţa voastră acumulată, prietenească, ar trebui să vă mai ajute să mai mirosiţi din când în când un caracter. Nu de femeie, un caracter pur şi simplu.
Eu n am avut nimic împotriva invitaţiei la ceai, lansată răutăcios, prietenei mele. Am râs şi am încurajat o, poate claritatea minţii ei m ar fi putut ajuta să înţeleg mai bine ce şi cum se întâmplă în mintea celui de peste Carpaţi.
Dar, poate că nu înţeleg eu cum stă treaba cu viaţa, prietenia, fidelitatea şi conduita morală, poate că sunt o libertină fără pereche, care şi doreşte să cunoască oameni mişto,(noi sudiştii nu zicem faini, că suntem mai ţigani ashea) fără să se gândească la aparţinători. Adică vremea lui Montague şi Capulet a trecut, măi, băieţi. Dar hai să băgăm prima oară pe blogul ăsta un poll. Despre ce credeţi că e vorba în această situaţie? Dacă vreţi, adăugaţi şi comentarii. A, aveţi mai multe variante de răspuns.

LE: Sondajul s a încheiat... Prejudecata şi ego-ul sunt la loc de frunte, conduc detaşat,am fost şi eu proastă de 3 voturi, dar a fost doar un singur vot pentru prietenie... Măi, măi...
Mă simt mai bine! Poate de la Vitamax...

4 comentarii:

Fille en Aiguilles spunea...

incredibil. nu te-ai plictisit?

Ana spunea...

bai, se pare ca nu. abia incep sa ma distrez. de una singura:D

Anonim spunea...

Imi pare rau, dar poate ca-i mai bine asa. Ti-ai dat seama cu ce fel de om (oameni) ai de-a face. Nu te impacienta, EL va veni atunci cand va fi timpul.
As avea o rugaminte: renunta la caracterizarea aceea "a 13-a la masa". La mesele la care esti intradevar a 13-a, SIGUR nu iti doresti sa te asezi.

Ana spunea...

mmmm....e dintr o piesa a Marillion, care mie mi place foarte mult... si uninvited guests si thirteenth at the table...
si sa stii ca asa cam sunt eu, sentimental:))) cam nedorita (ha)