30.4.09

Be safe, be happy and...

don't let anybody make you afraid.

M a cucerit urarea cu care David Coverdale îşi termină concertele şi am încercat să fac din vorbele marelui meu preferat un soi de credinţă personală. Astăzi, cercetând cotloanele blogului, mi am dat seama cu o tresărire cât de puţin am reuşit, în ultimul an, să respect această credinţă.
M am transformat uşor, mult prea uşor, în cineva temător, dornic să intre în voie şi să facă pe plac , în cineva obsedat de pierdere ca şi de prezenţă, în cineva îngrijorat, frustrat, necăjit, amar, trist, căruia i se pare că timpul fuge de sub picioare şi că nu mai poate altfel decât aşa.

Şi uite că pot. Nu sunt deloc mândră de ce am făcut ieri. Dar nu s a mai putut să reacţionez altfel decât am reacţionat ieri. Fără scrupule şi fără menajamente, am lăsat să iasă din mine ce era mai urât. Pentru că altfel nu aş mai fi putut să fiu vreodată nici safe, nici happy. Poate doar let to be afraid.

Niciun comentariu: