28.4.09

...

nu mă pot duce la culcare -deşi mâine trebuie să mă trezesc foarte devreme, că duc parizianul şi pe taică su la aeroport - fără să mi mai scriu un necaz.

de când l am cunoscut pe g. şi am simţit vag problemele de ordin financiar în care se zbate la o vârstă la care ar trebui să aibă în grijă cu totul alte lucruri, am început să mă gândesc că ordinea în care funcţionăm, în acastă ţară, e puţin deandoaselea. eu sunt învăţător (ştiu cum este, teoretic, să câştigi puţin, deşi în anii aceia, parte am stat la mama şi la tata şi fluieram, parte am început să lucrez la atomic, unde iniţial câştigam bani cu găleata) şi am ajuns printr un deloc complicat proces (dintr una într alta adică) producător de promo şi, sporadic, de emisiuni, la o televiziune naţională. Câştig suficient de mult cât să nu am nici un fel de grijă pentru mâine, atât al meu cât şi al familiei mele, la o adică. orice dorinţă nu prea extravagantă (un eventual bmw x5, o călătorie pe lună sau o vilă cu etaj la mare) mi o pot îndeplini doar punând mâna pe card. Ţin cu dinţii, totuşi, la unul din principiile mele, acela de a cunoaşte şi recunoaşte valoarea banului, şi rar fac nebunii, chestii fără sens cu ei. Şi toate aste lucruri bune pentru mine le fac cu nişte bani pe care îi obţin pentru că îi fac pe oameni să se uite la televizor, la progamele noastre. Dacă e s o iau în mare, toate programele de la televizor îşi bat joc de de prezumţia de inteligenţă a privitorului, iar pe cei (mai) mulţi îi ţin, prin fascinaţie, departe de alte lucruri cu adevărat interesante pe care le ar putea face. Dacă o iau în particular, (cum tind să fac mereu) mă consolez cu faptul că programul pentru care lucrez acum este unul civilizat şi cu destul de mult umor şi bun simţ, o alternativă a ştirilor pline de becalisme, din sport. Mă mai consolez cu faptul că niciodată nu am încercat să mint în promo, nefăcând altceva decât să potrivesc bine nişte lucruri care se regăsesc în material, ba chiar să imprim o anumită direcţie, un anume sentiment, un anume unghi privirii telespectatorului, (îmi rămân în suflet promourile făcute doamnei lui iri şi domnului care dorea să spulbere, cu plecarea sa, audienţa otv) dar, nu ştiu de ce, continuând la nesfârşit această frază, am impresia că mă scuz.
Poate am de ce să mă scuz, pentru că, revenind la g., o să spun că el are o meserie grea şi, într o oarecare măsură, chiar eroică. Lucrează în fiecare zi cu oameni foarte bolnavi, cărora încearcă să le redea cât se poate din calitatea vieţii avute, înainte de diverse accidente grave. Petrece timp cu aceşti oameni, mult timp şi regulat, aşa încât cred că ajunge uneori să le fie susţinător şi, pe alocuri, confesor, şi cred că numai uşor nu i este să preia din greutăţile tenebroase pe care le târăsc după ei aceşti oameni bolnavi, cărora le este probabil imposibil să se împace cu ideea că nu au cum să mai fie exact cum au fost. Nu ştiu cât câştigă el, dar cu siguranţă puţin în comparaţie cu mine. El încearcă să salveze, eu trimit în indolenţă, incultură şi nepăsare crasă, dacă e să fiu chiar dură cu mine.
Mă apasă chestia asta poate şi dintr un motiv meschin, egoist. Omul a hotărât să şi încerce din nou şansele pe alte meleaguri, lucru care îl va îndepărta de toţi cei pentru care a depus efort, de casa lui, de patria lui, de oamenii care l iubesc cel mai mult şi, chiar dacă pentru el nu contează atât de mult, şi de mine.
Nu sunt ipocrită. Nu voiam să spun, neapărat, că aş vrea ca eu să câştig mult mai puţini bani pentru ceea ce fac. Aş vrea doar ca el şi alţi oameni care fac meserii mult mai importante decât a mea, să poată respira independent şi fără griji, să şi poate permite, la fel ca mine, câte o stea mică, din când în când.

2 comentarii:

Fille en Aiguilles spunea...

hm. daca n-ar suna stupid, as zice ca sunt revoltata/indignata. no job is better than any other job. daca ar trebui sa spal toalete pentru bani, macar stiu ca as face-o cum trebuie, respectiv, ai putea sa mananci pe jos de pe gresia aia, asa de curata ar fi. sigur, anything that involves helping other people e o meserie/profesiune mai nobila decat a promova - efectiv - rahat. mai nobila, dar nu mai buna. [si nu, nu zic asta pentru ca am lucrat in tv, facand ce faceai tu].

pe de alta parte, parca-i mai bine sa ai un caracter nobil, decat o profesiune nobila. nush, zic si eu...

Ana spunea...

de acord cu ultima parte. de acord cu toate partile, de fapt. doar imi exprimam o neplacere, un gand amar.