?

zilele trecute m am tot interesat: pe la cozi în supermarket, rânduri mici şi liniştite de oameni bolnavi, la farmacie, gloate furioase la sfârşit de program, în staţiile de metrou, ba chiar şi cei 2 anemici care stăteau în herăstrău la coadă pentru vată de zahăr, nimeni nu ştia cum e atunci când nu mai iubeşti pe cineva.
Am o bănuială că atunci când dragostea se termină, nu te duci şi cumperi, pentru că la casă n a găsit nimeni pe computer ce ar fi trebuit să plătesc. Cred că nu este o boală clasică, supusă unor tratamente stricte, pentru că la farmacie n am primit decât zâmbete jenate şi, de formă, vitamine. Nu e un mijloc de transport sau, în orice caz, nu pare să ducă într o direcţie cunoscută şi folositoare pentru că nici unul dintre lucrători nu a vrut să se urce în ea. Iar părinţii anemici, cu priviri pierdute, mi au spus că ştiu şi ei că vata de zahăr strică dinţii, dar nu mai suportă urletele progeniturilor. Cred că abia această declaraţie hieroglifică ascunde ceva şi am s o studiez.
Ce este, aşadar, dragostea, cum şi de unde vine, când e prea multă şi când se termină, dacă aşa ceva se poate termina?
Se pare, în orice caz, că abordarea mea în această privinţă a fost mereu greşită. Eu am crezut tot timpul că nu se termină niciodată. Ajungea să mi scot linguriţa de desert şi să iau de fiecare dată când îmi doream, puţin din aerul dimprejurul lui. Şi asta era tot!

p.s. aceasta este o simplă mostră de literatură de blog. nu este cazul să o confundaţi cu al'ceva.