Am visat la o poveste cu oameni cumsecade, care se îndrăgostesc „numaidecât”. Cu un prinţ şi o prinţesă care citesc cărţi, stau cuminţi pe canapea, se privesc lung în ochi şi îşi aleg nume la copiii pe care şi i zăresc în priviri.Cu ciudăţenii mici, fermecătoare, cu singurătăţi pe care să ştie să şi le accepte, cu întoarceri şi reîntoarceri mai pline de elan, de dor şi de bunăvoinţă. Am visat la un prinţ puternic, simpatic, ironic şi inteligent, un semi erou care să mişte lucrurile de dragul ei, al lor. Am visat la o prinţesă copilăroasă, care să fiarbă brocoli până le cresc rădăcini şi să crească lalele până în cer. Un prinţ şi o prinţesă care să se strecoare discret, într un dans nesfârşit, printre culorile curcubeului şi toate obiectele, amintirile şi întâmplările din viaţa lor. Am visat o viaţă care merge în vârful picioarelor, ca să nu i deranjeze când se îmbrăţişează în somn.
apoi m am trezit într un haos un zgomot asurzitor provocat de plecări bruşte încuietori de uşi trântite lacrimi care nu doresc să stea nopţi albe care nu mai vor să plece vorbe ca săgeţile de darts care nimeresc întotdeauna în mijloc o boală care nu cedează nici cu rugăminţi nici cu tăceri nici cu izolări nici măcar cu jigniri un chin nesfârşit şi pereţii aceleiaşi cutii care nu se vor mai deschide niciodată ca să lase să respire pe cea care întotdeauna cedează ultima.
apoi m am trezit din nou. în casă bâzâia doar televizorul deschis. un concurent bătea un buton şi striga isteric: cine este bryan adams?, într un concurs de cultură. generală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu