o idilă pe sprânceană

aseară m am luptat cu hainele. am descoperit haine de care nu mi mai aduceam aminte - nu ca bulă - şi a căror revenire mi a provocat mici exclamaţii de încântare. am avut îndelungi momente de reflecţie asupra unor anumite boarfe, ( o mai ţin, nu, o mai ţin, nunu, o mai ţin, boltă, aruncare, coş - de fapt sac) iar ce n a reuşit să mi câştige bunăvoinţa ( hai că asta e cadou, hai că p asta chiar n am purtat o niciodată, hai că p asta o ţin, că poate rămân gravidă =)) ) a ajuns în deja amintitul sac, care acum cred că are vreo 8 kg aproape numai din tricouri, maieuri etc. eram convinsă că sunt un om cu puţine haine, dar nu ştiu cum naiba reuşesc să arunc jumătate de casă de fiecare dată când fac curat în dulap de primăvară toamnă. acu s mulţumită, dulapul e ordonat la dungă. la dunga lui, că e gol.

aseară am remarcat o chestie absolut îngrozitoare, pe când stăteam la serviciu a toaletă în oglindă şi pozam. lăsaţi prostiile. doar mă uitam cât de mult îmi dezveleşte zâmbetul gingiile. cam mult... aşa, şi deodată rămân mască. că eu acuma am văzut că am o sprânceană strâmbă!!! da, da, aia din dreapta (mea) e strâmbă grav! adică se curbează cumva, într un fel în care ailaltă nu. am încercat să trag de ailaltă, s o frezez cu apă, (pt voi, pt mine cred că a fost scuipat) nimic. nu voia s o ia p acolo. m am studiat mai atent şi nu e o chestie de pensă. adică sprâncenele mele au o formă destul de adunată şi discretă, fără să fi fost vreodată atinse de respectivul instrument. totuşi, sprânceana din dreapta şi a ales un drum asimetric faţă de cea din stânga şi asta mă termină =)) cred că nu mă mai duc diseară la bamboo...

şi ceva care mi a smuls un zâmbet din ăla cu gingiile dezvelite şi ridicat din sprâncene, inclusiv aia strâmbă: la sânul blocului meu cred că s a născut o idilă. nenea vecinul meu de la etajul habar n am cât îi face, cred, curte lu tanti de la buticul de unde ne luăm noi ţigări, axion, apă sau haine urâte şi ciorapi prea lungi. astăzi eram în spatele lui la rândul care ne conţinea doar pe noi. după ce şi a plătit daravelile, nenea i a zis lui tanti: şi asta e...de la iepuraş, şi i a împins pe galantar o ciocolată milka. cred că noisette. şi tanti s a fâstâcit şi a zis mulţumesc...mulţumesc iepuraşului...când nenea era deja cu spatele şi o tira rapid din butic. şi apoi colegei, zâmbind toată: am primit o ciocolată!!!
acu nu ştiu dacă nenea tocmai cumpărase ciocolata aia tot de la ea, ceea ce cred că majorităţii femeilor le ar cam puţi, dar mie mi plăcea la nebunie şi mi s ar părea şi educativ. adică if my feelings are not accepted, atunci sper ca ciocolata să fie veche, na! cred că de acum o să vânez prin magazine ciocolate expirate. dacă nu, le iau acasă şi le expir eu, dacă mă pot abţine. pe urmă le topesc şi o să le arunc în capul ştiu eu cui. măcar de faţadă să i pot zice expiratule!

şi hai la mulţi ani ălora care au ceva azi de sărbătorit.
p.s.: punctele de suspensie de ce nu se fac italice???