m am îndrăgostit. pur şi simplu. şi e a doua oară. şi tot de el. de kumm. prima dată când m am îndrăgostit a fost acum câţiva ani, de angels and clowns. am ajuns - nu e obligatoriu, cum zicea cineva, să ajungi să iubeşti după ce te îndrăgosteşti, dar eu am ajuns - să iubesc kumm. şi, stupoare, peste sentimentul vechi şi trainic m am îndrăgostit din nou. de morsa. cred că este cea mai frumoasă piesă pe care am auzit o de multă vreme şi, uite, pur şi simplu m am îndrăgostit de ea.
am fost în sfârşit la the amsterdams. nu am ce să le reproşez din punct de vedere al imaginii. albumul arată excelent, trupa e cool, viralele sunt bune şi numeroase şi dau glanţ prezenţei scenice a formaţiei. merg pînă acolo încât să zic că îmi plac şi vreo 4 piese, 2 din ele au fost single uri pre album şi mi au atras atenţia în topul lui kirk. mai departe însă, muzica lor mie mi se pare că seamănă cu jucăriile acelea cu clowni care călătoresc pe o bicicletă care are roţi de tobă şi nişte cinele în vârf. sună spart, sacadat pe măsuri şi poate că i am comparat cu jucăria aia bălţată pentru că aşa sună toba. puţin ca la nuntă, ca la iarmaroc. sau poate că sunt eu prea învechită:) asta nefiind deloc exclus.
am ascultat din răsputeri noul lună amară şi, asta e nu mi place nici ăsta. un cavalerism târziu, dar deja desuet, răzbate prin vocea principală, mult mai potrivită chiar şi pe asemenea piese mi se pare vocea lui mihnea. textele mi se par patetice şi ne autentice şi eu n aş înţelege aproape nimic dacă iubitul meu mi ar pune vreo piesă din alea, cu dedicaţie. nuţ ce înseamnă să înmoi pereţii veri (uatever) şi nu m ar atinge cu nimic. pentru mine e de preferat " stau în cârciumă şi mi nec amarul", desigur dacă altceva nu se găseşte... muzical vorbind, single ul cu chihlimbarul mi se pare cea mai bună piesă de album, iar fiorul de grunge, atmosfera aia neliniştitoare pe care o împrăştie structura ritmică şi chitara, îmi prieşte. dar atât.
aproape de surprinzător legată de muzică, ritm şi dragoste este fusta mea albastră pe care o ador, n am cu ce s o asortez (clasic again) şi am purtat o prima oară vineri pentru că a venit cineva căruia ştiam că i plac albastrurile mele:) seara târziu fusta era să fie arsă cu ţigara de tobarul nepereche, care apreciază aproape orice altceva decât albastrurile mele:). am avut senzaţia certă că dacă mi ardea fusta îl strângeam de gât!!!! câtă violenţă poa să işte o fustă albastră!
Ce ar fi să,
De ar fi să,
Nu ne pice nici o fisă...
Tu n ai să,
Eu n am să
fac vreodată primul pas!
Bună, duminică! Bună, Ana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu