ciudăţenii

aşa le spun sau le mai spun " când fişele din mintea omului se aşează greşit". aşa şi văd toată chestiunea. În cap sunt nişte rafturi foarte subţiri, dispuse vertical sau, dacă vreţi, perpendicular pe gură. Nu ştiu de ce nu le văd orizontale, asta e altă problemă. Dar între acest rafturi încap prin glisare, nişte fişe subţiri, din metal, pe care joacă leduri şi strălucesc, în lumină, fire mici de cupru, care se leagă în informaţii. Câteodată fişele acelea mai sar - în urma somnului de cele mai multe ori - de la locul lor şi, când alunecă înapoi se aşează puţin greşit, puţin strâmb. atunci cred eu că mi se întâmplă.
Acum câteva minunte ieşeam din duşul propriu şi am avut senzaţia tulburătoare,degringolantă, că tocmai ce am fost în oraşul şi în casa lui. Am avut senzaţia că abia am ieşit înapoi din spaţiul acela mic şi iubit, care se compune din strada pe care se află casa, după ce abia păşisem afară din bloc, întorcându mă dinspre uşa pe care o închisesem în faţa mea. Nu am văzut cu claritate casa şi în fişa mea erau nişte schimbări care, probabil, nu s au făcut - nu aveau cum - în realitate. Încă o uşă încuiată, până în uşa casei şi un mic salon cu plante şi paturi cumva în jurul acelei uşi de casă. Această nepotrivire m a adus cu picioarele înapoi, pe prosopul meu din baie, udă de apa mea caldă. Totuşi, câteva minute am căutat în minte, să mă asigur că într adevăr am fost aici şi nu acolo, azi ieri sau alaltăieri.


Când şi când, mi se mai întâmplă ceva bizar. Ies dimineaţa din bloc şi ceva îmi spune că trebuie să mi caut maşina. Eu caut -fizic- o altă maşină, albă, altă marcă decât cea pe care o am acum. Fosta mea maşină. Totuşi, mă îndrept spre maşina "nouă" ştiind cumva că este a mea. Dar imediat ce ajung în apropierea ei, mă minunez şi mă bucur mult şi copilăreşte de această maşină, nevenindu mi să cred că este a mea. Senzaţia de emoţie şi noutate persistă cam până când mă urc în maşină şi văd buburuzele. Da, este maşina mea, într adevăr. Totuşi, am maşina asta de un an şi jumătate şi astfel de senzaţii mă pocnesc cam des.

Oare încep puţin să mă stric la cap?!