Din rock

Două trupe din rock-ul românesc - de fapt, ce se mai poate numi rock în ziua de azi - şi-au lansat albume în primăvara asta. Luna Amară, aflată la cea de-a treia ieşire pe LP, încearcă să ne îmbrăţişeze cu somnorosul “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep”. The Amsterdams, debutantă, aruncă pe piaţă un titlu foarte bun, „ Adolessons”.
Prima este o trupă născută atunci când muzica dance românească era pe prima, a doua şi a treia creastă de val. A doua, o trupă relativ nouă, cu o ascensiune destul de rapidă şi care a reuşit să-şi formeze, cel puţin printre bucureşteni, un grup serios de fani.
Luna Amară n-a fost niciodată my cup of tea. Le-am apreciat textele cândva muşcătoare, mi-a plăcut ideea celor 2 vocali care se completau şi prezenţa trompetei în scriitura muzicală. Am notat hiturile lor colorate fără să fiu impresionată de ele şi cam atât. Din păcate, părerea mea se prelungeşte pe această linie şi pentru acest album. E unul care nu mă deranjează şi atât. În afară de piesa aleasă ca prim single, „Chihlimbar”, a cărei atmosferă de grunge ( deşi ciobită de vocea patetică) îmi place. Textul, deşi în română, mie tot neinteligibil îmi pare, şi n-aş vrea în ruptul capului ca iubitul să mă provoace la nişte... „ Palete stinse dinspre roţi/ Să tot găsim în linii morţi/ Când fac”. A naibii să fiu dac-aş şti ce vrea! În rest, muzica aceasta bolnavă de cavalerism târziu, cu texte neînţelese şi voce tuberculoasă, nu-i de mine.
La The Amsterdams, măcar prin comparaţie, m-aş cam opri. Mi-au plăcut câteva piese, iar preferatele mele se situează printre ultimele pe album. Cea mai ingenioasă şi frumoasă construcţie muzicală am găsit-o la „Apple”, chiar dacă îmi aduce puţin aminte de Muse, iar mie nu-mi place Muse. Îmi place mai vechea „ Taking Care Of Anna” şi-mi place, de asemenea, prima piesă de pe album, „ Suffering And Surfing”. LP-ul arată excepţional, iar concertul de lansare a fost şi el profi, vădind preocuparea pentru imagine a trupei. Totuşi, când îi ascult, nu-mi pot împiedica senzaţia că umblă în faţa mea prin cameră o jucărie din acelea cu un clown pe bicicleta ale cărei roţi sunt tobe şi au în vârf cinele zornăitoare. Sunetul spart, de iarmaroc, mă face să cred că va mai trece vreme până când aceste adolessons se vor transfora în experienţe de viaţă.
Ana M. Călin
Pt. Explore mai 2009