De la 12 de când am ajuns la Cluj, mă amuz incontinuu (chiar dacă dârdâind). Clujul, pe care îl iubesc mult, seamănă tare bine cu Omul Negru, care mi mai e doar relativ simpatic, fiindcă a fost mişto cândva.
Aşadar, m am bucurat de ziua liberă şi m am aşteptat să găsesc un Cluj însorit şi văratec, ignorând avertismentele - ca şi cu el. Am pregătit fusta albastră şi balerinii, dar Slavă Domnului că am călătorit în jeanşi, căci am intrat într un Cluj în care ploua cu găleata. Ce dacă plouă, măcar e cald, mi am zis, dar când am ieşit din camera de la amabilii Max - mi au dat din nou cea mai frumoasă cameră, cu ferestre în tavan, poţi vedea cerul în timp ce faci duş!- temperatura a scăzut cu câteva grade şi am început să dârdâi serios. În sala de cinematograf, frumos renovată, m am aşteptat să fie cald, dar am îngheţat de a binelea. Şi n am fost singura care şi a frecat vârtos braţele şi picioarele, pe durata primului film.
Aşadar, mi am cumpărat de drag - pentru vara din Bucureşti!- nişte sandale splendide, dar am cumpărat de nevoie un pulover gros, scos de nişte doamne amabile dintr un depozit de la Benetton. Acum sunt moartea pasiunii, - aşa cum am fost mereu, de fapt- fiindcă pe sub blugi am cei mai groşi ciorapi pe care i am putut găsila magazin, bluză cu mânecă lungă, hăinuţa mea de paj, hanorac cu glugă şi puloverul în geantă! Îl ţin pentru proiecţia de la ora 22:00, care va fi afară! Dacă nu rezist, mă retrag şi iau aspirină. Aspirină pe bune, nu vreo metaforă.
Am văzut abia 2 filme, dintre care unul jalnic şi unul EXCELENT, deci media e bună.
Primul, de la 14:30, de la Victoria, a fost One Shot. Un film mmmm daney, tras dintr o bucată şi de aceea pe alocuri grozav de plicticos. Singura chestie - cam dureroasă - pe care am reţinut o, a fost o întrebare din dialogul bărbatului însurat cu femeia care l aşteaptă şi l iubeşte de 20 şi ceva de ani, şi care are şi o fată cu el - fată care cu ocazia acestui film (haha) află că ăla mic şi hippiot bătrân era ta su, mă. Aşadar, sec, bărbatul îi spune femeii:
- Tu crezi că eu am numărat vreodată orele până la întâlnirea cu tine?Ăă? Ăăă??? Învăţaţi, băieţi, învăţaţi din 2-3 vorbe daneze cum să despicaţi fir cu fir inima unei femei.
Al doilea, ăla excelent, se numeşte Iubiri oarbe şi este slovac. Minunat film. Este vorba despre 5 poveşti de dragoste ale unor persoane nevăzătoare. Plin de minunate gingăşii şi nu mai insist, că nu mă pricep să scriu frumos şi dau în clişee. Redau doar câteva imagini, de nu le aş uita.
El este un profesor de pian orb şi repetă cu copii tot nevăzători. În primul cadru e după amiază. În următorul e întuneric şi abia mai ghicim siluetele celor 2, care repetă în continuare, nederanjaţi.
El şi ea, nevăzători, au împodobit bradul şi acum bagă - el - în priză luminiţele.
El: S au aprins?
Ea: Nu s au aprins. Am palmele reci!
...
Ea: Acum s au aprins, mi s au încălzit palmele!
Ea şi el stau la masă în bucătărie, unul lângă altul şi îşi împachetează fiecare cadoul pentru celălalt, netulburaţi.
E frumos la Cluj. Şi liniştit, mai ales de una singură:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu