1.6.09

Tiff-ul...ziua 2


Stimaţi telespectatori, a doua zi a fost mai frământată, ca orice a doua zi. Oamenii se obişnuiesc cu ideea că eşti în oraş şi încep să mişune a viaţă. M am pus la punct cu filmele pe care voiam să le văd. 3. Am văzut doar 2, pentru că de la al treilea m a deturnat un prieten, cu care am mers la festul motocicliştilor, unde am văpzut gruparea AB/CD. Da, e ceea ce credeţi.
De dimineaţă, însă, când tocmai îmi făceam socotelile cum o să mi petrec eu jumătate de zi într unul din mall-urile clujene - clujenilor de vază nu prea le a convenit că Tiff ul de anul ăsta a proiectat şi în Mall, dar mie mi se pare deja cam mult la faza de anti fiţă să ocoleşti un film bun doar pentru că trebe să te duci la mall- am primit sms ul cu cafeaua. Am formulat locul şi ora şi am REUŞIT să fiu suficient de măgăriţă încât să mă las să întârzii la întâlnirea cu Omu Negru un sfert de oră. Asta fiindcă nu mi s a şters din minte faptul că, de câte ori ne am întâlnit în oraş fără a ne da o oră, doar zicându i " te aştept", bineînţeles că l am aşteptat câte o oră, o oră şi 20. Nu de alta, dar întotdeauna unul din cei 2 aflaţi într o situaţie de love (:d) e musai să fie prost de bubuie, şi ăla unul am fost eu.
Sfertul întârziat de mine peste ORA stabilită mi a fost - cum altfel, haha - fatal. Omu Negru a putut să mi acorde cam juma de oră din viaţa lui efervescentă, lucru care - happy me- nu mi a produs aproape deloc nefericire. Dacă nu mi ar fi fost teamă de un scandal, aş fi râs şi comentat, dar aşa, era prea devreme pentru toţi.
" - Dacă te pup, perfid şi consolator...
- Doar perfid", am intonat, destul de zâmbind, deşi trebuie să recunosc că la faza asta m au cam apucat nervii. Am zis asta fără s o cred, pentru că Omu Negru nu e un om perfid ( că l ar fi numit aşa în cântecele, nuuu?). Este doar un om cu o viaţă segmentată, bucăţită, fără curs, curbe şi noimă. Un traseu zilnic de al său ar arăta probabil ca zeci de linii frânte, lipsite de logică şi ordine, pentru mine cel puţin.
Eu m am întâlnit cu mirage şi ne am dus frumuşel la film. Am aşteptat o la Bulgakov, un loc foarte fain, ţinut de nişte unguraşi pe o străduţă din centrul...vechi.
Filmele văzute la mall ul Iulius începânc cu ora 14:30 au fost 3 şi cam aşa:

The Liar / Mincinosul - Finlanda. Bunişor film, cu un tip care nu putea să deschidă gura fără să mintă, de obicei ca să obţină bani. Nimic nu i era străin, de la a lua din portofelul iubitei până la a spune că a murit frac-su şi n are cu ce l îngropa. Totul glazurat cu largi consideraţii de ordin filosofic şi metafizic. Nice.
Jackpot 2 - Finlanda, scurt. Cam strange şi nelegat filmul, ori suntem noi prea proaste ca să fi înţeles multe din el, ori autorul n a mai ştiut pe parcursul filmului ce şi a propus să spună de la începutul lui.
Oricum, de remarcat , din experienţa mea cu filmele nordice, că toate au personaje dispuse să fie rebeli fără cauză, numa aşa, că viaţa i de cxcxt şi nimic nu se potriveşte cu ce ai vrea tu să fie. Nu e genul meu, dar nu mă suprinde că a Omului Negru este.
Gata să explodez - Mexic FOARTE BUN film, doar mica lentoare a scenariului mă face să nu zic excelent. Povestea a doi adolescenţi neînţeleşi care fug de acasă...pe casă. Adică pun cortul pe casa tatălui lui, politician potent, şi stau acolo. Deştepţi şi frumoşi puşti, dar până la urmă filmul nu se termină prea grozav, că Romei şi Julieţi sunt peste tot, chiar şi azi. Mulţumesc pe această cale lui mirage, care mi a povestit, ultima parte a filmului, de la care eu am absentat, întrucât mi dat again întâlnire Omu Negru, de data asta ca să mi frece puţin ridichea, (pe undeva justificat) lucru pe care dacă l aflam dinainte, nu ieşeam din film.
Acu ca să mi vărs năduful, o să redau în linii mari cum a decurs ÎNCERCAREA GREA de a ne întâlni în mallul clujean. Via sms şi ulterior ţipete.
El -cafea unde
Eu- sunt la mall
El - la max 6 o să fiu la mall, jos la treptele rulante,la cafea.
Eu - sunt la film, după minutaj se termină după 6, aşteaptă mă şi tu.
El- nu te aştept deloc, la 6.05 am plecat.

ŞTIU. ŞTIU foarte bine că trebuia să arunc telefonul în geantă şi să stau liniştitiă la film. ŞTIU foarte bine că joacă tare şi aiurea şi prost şi ca un baros. Ştiu că n ar fi trebuit să mi peste de termenele lui, ci de filmul meu. Dar, IACA, nu pot. Unde e sentiment mult e, invariabil, şi multă prostie. Poate a scăzut - în urma multor faze - doza de sentiment, dar ceva prostie a rămas, plus curiozitatea incredibilă: "de data asta CE MAI face? De data asta CE MAI zice?"

Uşor iritată, m am ridicat şi am ieşit la 17.50. Culoarele întortocheate din mall cer timp şi eram pe papainoage. Am găsit cafeneau. M am aşezat. DUPĂ care m am gândit că, conform unei vechi întâlniri a noastre, când eu am zis Napoca (hotel şi, normal, primul gând) şi el s a dus în Napoca 15 ( o stradă cu o cafenea pe ea!!!) e posibil să fie şi acum greşit şi să mai existe nişte scări rulante în mall. Le am găsit şi p alea, aveau un restaurant destul de fiţos, nu i genul lui, mi am zis, şi m am întors la cafenea unde m am pus pe, aţi ghicit, AŞTEPTAT. Pt că dacă eu am ieşit din film ca să fiu la ora stabilită, era firesc că omul o să întârzie numa aşa ca fază.
Şi se face şi 10, zice domnu c a venit şi sun:
Eu - păi şi unde eşti?
El - am zis că...
Eu - eu sunt la cafenea...
El- BĂI; eu ţi am zis unde sunt EU.
În momentul ăla recunosc că am văzut portocaliu, am regretat lipsa unui port bazooka, am lăsat naibii cafeau şi apa deja cumpărate şi m am dus. Evident că era la celelalte scări, la acel fancy restaurant. NORMAL. orice gând de al meu, mai logic, trebuie că e exact la fel ca al lui numai că INVERS.
A urmat o ... ceartă, evideeeent. Care s a sfârşit cu gestul drăguţ, prietenesc, al omului negru (am zis vreodată că vrea să fim prieteni? haha) care s a cărat cu maşina, neavând desigur timp şi chef să şi strice programul cât să mă repeadă şi pe mine până în centru, că doar nu era nici frig şi nici nu ploua.
N am socotit niciodată, dar cred că la joaca noastră de un an, el are deja vreo 102 la 0. Nu ştiu, oare ce premiu e la sfârşit, de se străduieşte aşa să câştige cu scor alb???

V a plăcut povestea mea? Puneţi un bănuţ aici. Oricum, ca norii de deasupra Clujului zilei de sâmbătă, prea mulţi n am văzut. Şi poate mai urmează.

2 comentarii:

Guus Preitinger spunea...

cred ca fiecare dintre noi a fost presul cuiva. pe mine m-a tinut vreo trei ani si mai bine. asta vrei?

ana spunea...

nu, eu nu ma simt asa.
adica n o iau asa.
si chiar daca e asa, n am probleme.
incepe sa fie fun:)