mousse

U2 - oricât mi am dorit, n am reuşit să cad pe spate la show ul formaţiei. poate am stat prea în spate, poate francezii (plus ceilalţi turişti de pe stadion) au fost prea cuminţi,poate piesele de pe No Line au fost prea multe, poate am fost afectată (chiar bătută în cap) de căldură...nu ştiu. mă bucur că l am văzut pe bono şi că am ascultat live unul din cele mai distincte şi recognoscibile sunete de chitară din lume. favoritul larry mullen avea o faţă chinuită. end.

NISA - un oraş frumuşel, cu un mare avantaj în ochii mei: pur şi simplu e la mare. O Mediterană tare sărată, din care eu am tras cu plăcere pe nas şi prin ochi câteva doze. O plajă din pietre, care face masaj la tălpi. O comunitate plăcută de francezi, care se cunosc şi plac în funcţie de orele la care merg la plajă. Eu am mers la 7 dimineaţa şi m am simţit foarte bine între sex şi septuagenarii care vorbeau rar, clar şi apăsat când îşi dădeau seama că n au de a face cu o nativă. Cel mai plăcut moment al şederii la Nisa a fost în după amiaza în care m am plimbat singură pe celebra faleză şi am ajuns într un loc în care se făcuse o fotografie care a ajuns carte poştală şi mi a plăcut mie cel mai mult şi am trimis o în România - sper să şi ajungă. Fotografia era luată dimineaţa, eu am ajuns la asfinţit. În fotografie era un singur personaj, pe bicicletă, care se strecura printre razele vioaie de soare, filtrate frumos de pânzele care acoperă locul cu băncuţe şi scaune. În după amiaza mea locul era plin şi toate scaunele ocupate de bătrâni şi tineri, albi, chinezi, algerieni, africani, care şedeau toţi şi priveau marea, prin ochii vârstei lor.

CORBU - am nimerit acolo prima oară şi mi a plăcut grozav. duminică, după furtuna care adusese valuri imense pe plajă, nisipul era lins iar scoicile şi melcii se scurseseră afară, împodobind ca o broderie pestriţă toată plaja cea lată a acelei părţi de mare cenuşie. am stat la o pensiune cu camere simple, aproape spartane, mirosind a lemn nou şi lăcuit. cu duşumele. în camere erau afişe în care erai rugat să păstrezi liniştea. pe micul iaz din spate se zbenguiau raţe. nu prea ştiau să citească, aşa că ele mai făceau un pic de zgomot. pragul din pietre de la intrare.buturuga de la intrare, pe care puteai şedea şi fuma. iarba. curăţenia.căţeaua cu pui. bucătăria ordonată, cu şiruri de ibrice roşii şi căni galbene, aliniate. Marea. Marea.

TÎRGU MUREŞ - un oraş mic ca o eprubetă şi curat ca un laborator. Cu terase desfăşurate decadent pe trotuare. Un Mojito bun. O pensiune liniştită, cu un iaz mic, cu 5 broaşte ţestoase care fremătau de bucurie când apărea stăpânul lor. Şi ţestoasele au suflet şi m am simţit cumva privilegiată să văd cum nişte fiinţe pe care toţi le credem, poate, leneşe şi încete, se bucură atât de mult la vederea omului lor. E reconfortant să întâlneşti afecţiune, în orice formă.

PENINSULA - o premieră pentru mine. Un festival curat, ordonat, bine organizat, cu multe atracţii. Un oraş separat de oraş, un oraş de vară. O amintire, insigna cu o fetiţă care scoate limba. Mesajul: Nu ştiu să mă port în public. Real.

KUMM- m am bucurat să i văd pe o scenă corectă, cu sunet corect, cu ecran în spate, cu 3 camere care îi filmau şi transmiteau pe ecran.m am bucurat să văd cum de la primul sunet s a îmbulzit lumea în cortul deschis, s a umplut cortul şi s au bucurat toţi, cântând şi aclamând. am un nou personaj preferat. zâmbetul solistului când se simte bine pe scenă. bucurie: Morsa. tristeţe: absenţa cuiva cu care împart pe jumătate dragul de kumm. Amuzament: mocan era să şi dea singur cu tamburina în cap. adorable.

PRIMAL SCREAM - mai am un personaj preferat. entuziasmul solistului de la kumm în faţa scoţienilor. bucuria de pe faţa lui a fost mousse ul meu au chocolat. în faţa mea, celor de la primal scream le lipseşte foarte tare ceva (şi habar n am ce) ca să mi placă. dar privind feţele extaziate ale mini mo-idolilor români de la kumm, m am gândit că poate mi lipseşte mie. o doagă. totuşi, asta e.

NINE INCH NAILS - am rezistat în aglomeraţie 2 treimi din concert! asta trebuie să spună ceva. să spună că mi au plăcut mult de tot şi m am mai gândit. îmi plac piesele cu repetitivităţi hipnotice, cu ruperi de ritm imprevizibile, îmi plac vocile cu accente funebre, îmi place să văd rockeri turbaţi acţionând delicat un xilofon. I won't let you fall apart. Miraj. Hipnoză. Whisky. DUPĂ.

FAV MOM - abandonaţi la roma, noaptea târziu. stăteam cu cătă, andrei şi doru pe scaune, obosiţi şi dezorientaţi, într o sală imensă, luminată intens şi rece de neoane. aşteptam bagajele. în faţa noastră, o bandă care rula aproape goală. doar două bagaje apăreau la nesfârşit. sentiment: singur pe lume. out.

ps. vacanţa continuă. aştept vinerea asta, să o şterg la corbu. să mă mai şterg puţin.
FOTO - Alin Halatiu 9AM (am găsit o, sper să nu se supere...)