De când mă ştiu, sunt suspectă de un entuziasm tâmpit, aproape nevertebrat, imposibil de măcar controlat, dacă nu stopat, în ceea ce priveşte muzica. Sunt omul care înlătură zeci de ore de oboseală, ca să meargă la un concert. Sunt cea care-şi calculează vacanţele în funcţie de concertele care au loc într-o anumită perioadă. Sunt persoana care renunţă să sufle în lumânările de pe tortul pregătit de mama, pentru a se înghesui cu încă 300 de demenţi, la o sesiune de story tellers, într-un magazin prăfuit dintr-un oraş nedestinaţie turistică. Sunt cineva prin venele căruia curge cu frenezie muzica, fără punct. Sunt, într-un fel liniştit, o obsedată de muzică (...)
într un clasament de bonton, în curând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu