ce ciudat

am pornit de la un post al Klarei şi mi am dat seama că, din motive foarte evidente, m am îndrăgostit vreun sfert de oră de un om care ne a făcut tare mult bine, mai ales lui kiri. kiri a trecut vineri printr o operaţie de castrare, care încearcă să stopeze dezvoltarea unor tumori mamare. operaţia mai are ca semn o sutură care arată ca o dungă subţire de pix, cam de 6 cm. recuperarea a fost firească, dar e totală. de 2 zile căţelul dă din nou fericit din coadă şi se repede să şi înfulece mâncarea.
în aceste condiţii - doar în acestea, da? s a mai văzut şi la alţi pacienţi să le cadă cu tronc doctorul sau psihologul sau chiar abuzatorul, dar nu e cazul aici, fiindcă totuşi nu sunt eu pacienta directă a doctorului, primo şi cel mai important - mi e foarte drag doctoru ăsta veterinar şi azi, că tot am fost lipsită de orice alt fel de chef, m am apucat să i caut numele prin net - chestie pe care nu o fac sub nici o formă de obicei, cu persoane care fac parte într un fel sau altul din viaţa mea de zi cu zi, ci doar cu actori, cântăreţi, filme, ştiţi genul. Habar n am ce m a împins să caut despre doctor, probabil recunoştinţa crescândă, faptul că şi oigăn îl cunoaşte şi şi a tratat căţeaua cocker -aurie!- la el şi că vrea să l invite la un concert de al lor, că doctorul e şi la vier pfoten de câtev luni, toată înlănţuirea asta de fapte şi lumi şi, pe deasupra, calmul foarte uşor şi siguranţa cu care a acţionat acest doctor, atât cu căţeaua, cât şi cu stăpâna ei, care deşi şi a ascuns pe cât posibil neliniştile, acestea îi transpirau, desigur, prin privire şi pori.
Ce am aflat m a bucurat şi deconcertat în egală măsură. Acest om mare şi înalt, (cu picioare mici) care mi a făcut impresia unei persoane extrem de mature, are 29 de ani şi e născut, spre bucuria mea, exact în aceeaşi zi ca fratele meu cel mai mare- mai mare decât celălalt. are o parteneră zâmbitoare şi două fetiţe foarte reuşite, care îmi pare că i seamănă mult. am aflat de la oigăn - care s a întreţinut în discuţii mai lungi, dată fiind cumetria dintre kumm şi vier pfoten - că dl doctor, asistent universitar la facultatea de medicină veterinară, vine la clinica universitară din pură pasiune, pentru că câştigul său e foarte mic.
pasiunea, seriozitatea şi meticulozitatea extreme le am simţit de la prima noastră întâlnire cu doctorul acesta, dar şi cu doctoriţa care s a ocupat de căţeluşa mea. oamenii aceştia mi au devenit mai dragi decât unii din prietenii mei mai depărtaţi puţin, pentru felul foarte profesionist, dar glumeţ, în care s au comportat cu căţelul meu şi cu mine. de aceea, când doctorul mi a reproşat că am făcut încă un drum la facultate pentru un nimic însemnat, şi că nu l am sunat, i am răspuns ce am putut... că nu doream să l deranjez din cine ştie ce acţiune. adevărul e însă curios. pur şi simplu îmi face plăcere să i văd pe amândoi.

azi, un zâmbet

pentru toţi cei care adoră realitatea de tip Amelie.:)
mă gândesc că poate dac aş fi avut darul şi patima fotografiei, aş fi putut o avea pe kiri în mai multe dintre ipostazele călătoriilor noastre împreună, în aceşti 10 ani.

leapşa

nu mi prea plac lepşele, dar aia cu "deschide cartea ţ la pagina y şi copiază rândul x" mi a dat o idee. cum Prima dragoste ultima dragoste e la taică miu, o să scriu aici, în chinuri,- deoarece e greu să ţii cartea deschisă în lipsa vreunui pres de papier, şi mai e şi a lu frati miu, care m ar snopi dacă i aş strica o- un fragment din Konrad Lorenz, prin care am galopat azi înainte de a i o înapoia, chestie care, subliniez cu o ipocrizie deplorabilă, m a făcut să mai lipsesc o zi de la serviciu.
Mi ar face plăcere ca cei care se regăsesc în lista mea de bloguri să redea de asemenea câte un fragment care le place. Comenatorii sunt aşteptaţi şi ei cu fragmente, dacă, bineînţeles, doresc.

"Morala prietenilor o apreciem în funcţie de capacitatea lor de a face sacrificii fără să se gândească la o răsplată. Nietszsche , pentru carea bestialitatea este numai o mască în spatele căreia se află adevărata mărinimie, a spus: " Este ambiţia ta să iubeşti mereu mai mult decât celălalt, să nu fii al doilea!". Faţă de oameni pot îndeplini această poruncă, însă în legătura de prietenie cu câinele meu devotat sunt mereu "al doilea". Ce legătură socială deosebită, unică! Aţi simţit oare vreodată cât de uimitor este acest lucru? Omul, fiinţa raţională cu morala sa înaltă, responsabilă, omul, pentru care cel mai frumos şi mai nobil crez religios este iubirea aproapelui, este inferior tocmai în capacitatea de a lega cea mai curată legătură cu un animal de pradă! Ştiu exact ce spun şi nu mă fac vinovat de o umanizare sentimentală. Nici dragostea omenească cea mai nobilă nu izvorăşte din înţelegerea şi din morala raţională specific umană. ci din straturi mult mai adânci, străvechi, pur instinctuale. Chiar şi cel mai dezinteresat şi mai ireproşabil comportament moral pierde în ochii noştri orice valoare atunci când nu izvorăşte din astfel de motive, ci din raţiune. "Dar nu vrei reuşi niciodată să lipeşti o inimă de cealaltă, dacă sentimentele nu pornesc din inimă". Or, tocmai această inimă este la om aceeaşi şi astăzi ca şi la animalele superioare, oricât de superioare ar fi realizările intelectului său şi, astfel, ale moralei sale raţionale, faţă de cele ale animalelor cele mai evoluate.
Nu trebuie să ascund faptul că toţi câinii mei m-au iubit mai mult decât i-am iubit eu pe ei şi îmi este oarecum ruşine de acest lucru. Câinele este oricând pregătit să-şi piardă viaţa pentru mine. Dacă m-ar fi ameninţat un leu sau un tigru, Ali, Bully, Tito, Stasi şi toţi ceilalţi ar fi sărit să lupte fără a ezita nici o clipă, pentru a-mi apăra viaţa chiar şi pentru o secundă. Şi eu?"

Konrad Lorenz - Aşa a descoperit omul câinele
traducere de Gabriela Enache şi Casia Zaharia
ed. Polirom

nişte vorbe

De când mă ştiu, sunt suspectă de un entuziasm tâmpit, aproape nevertebrat, imposibil de măcar controlat, dacă nu stopat, în ceea ce priveşte muzica. Sunt omul care înlătură zeci de ore de oboseală, ca să meargă la un concert. Sunt cea care-şi calculează vacanţele în funcţie de concertele care au loc într-o anumită perioadă. Sunt persoana care renunţă să sufle în lumânările de pe tortul pregătit de mama, pentru a se înghesui cu încă 300 de demenţi, la o sesiune de story tellers, într-un magazin prăfuit dintr-un oraş nedestinaţie turistică. Sunt cineva prin venele căruia curge cu frenezie muzica, fără punct. Sunt, într-un fel liniştit, o obsedată de muzică (...)
într un clasament de bonton, în curând...